12 definiții pentru șrapnel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘRAPNÉL, șrapnele, s. n. Proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe care sunt împrăștiate prin explozie într-un anumit punct de pe traiectorie. – Din fr. shrapnell.

ȘRAPNÉL, șrapnele, s. n. Proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe, cu focos reglabil, care explodează într-un punct voit de pe traiectorie. – Din fr. shrapnell.

ȘRAPNÉL, șrapnele, s. n. Proiectil de artilerie, folosit altădată în lupte, care era umplut cu gloanțe și exploda în aer, la o mică înălțime, cauzînd distrugeri. Tăcerea e mai dureroasă ca o rană de șrapnel. REBREANU, P. S. 109. Fierbea văzduhul ca un iad, De boambe, de șrapnele. ALECSANDRI, P. A. 207.

ȘRAPNÉL s.n. (De obicei la pl.) Obuz încărcat cu gloanțe, a cărui explozie poate fi reglată. [Pl. -le. / < fr., engl. shrapnel, cf. Shrapnel – numele inventatorului, general englez].

ȘRAPNÉL s. n. proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe, a cărui explozie poate fi reglată. (< fr. shrapnell, germ. Schraprell)

ȘRAPNÉL ~e n. mai ales la pl. Proiectil de artilerie umplut cu gloanțe, care explodează într-un anumit punct de pe traiectorie. /<fr. shrapnell, germ. Schrapnell

șrapnél n., pl. e (după numele inventatoruluĭ, generalu englez Shrapnell, mort la 1842). Obuz umplut cu gloanțe. – Pop. ștrapnél: de ștrapnele încruntațĭ (P. P. Bucov., Izv. Sept. 1923, 15). Cp. cu castron.

șrapnele f. pl. cartușe de granată: fierbea văzduhul ca un iad de bombe, de șrapnele AL. (= engl. shrapnell).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șrapnél s. n., pl. șrapnéle

șrapnél s. n., pl. șrapnéle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șrapnél (-le), s. n. – Proiectil. – Var. șrapnea. Fr. shrapnell, din engl.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șrapnel, șrapnele s. n. (intl., îmv.) rafală de gloanțe.

Intrare: șrapnel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șrapnel
  • șrapnelul
  • șrapnelu‑
plural
  • șrapnele
  • șrapnelele
genitiv-dativ singular
  • șrapnel
  • șrapnelului
plural
  • șrapnele
  • șrapnelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șrapnel

  • 1. Proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe care sunt împrăștiate prin explozie într-un anumit punct de pe traiectorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Tăcerea e mai dureroasă ca o rană de șrapnel. REBREANU, P. S. 109.
      surse: DLRLC
    • Fierbea văzduhul ca un iad, De boambe, de șrapnele. ALECSANDRI, P. A. 207.
      surse: DLRLC

etimologie: