șpur¹ sm [At: BARCIANU / V: (reg) sp~, (îrg) spuriu, ~iu / Pl: ~i / E: ml spurius] 1 (Reg) Copil nelegitim Si: (reg) șpurean. 2 (Reg; lpl) Copileți (de porumb). 3 (Trs) Vlăstar care crește pe unele crengi ale merilor, fără să facă rod.

șpur³ s [At: ALR SN I h 165/365 / Pl: ? / E: ns cf ger Spule] (Reg) Capătul fusului de la crângul morii de apă.

spur sm vz șpur¹

spuriu¹ sm vz șpur¹

șpuriu¹ sm vz șpur¹

ȘPUR s. v. bastard, copil din flori.

șpur s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI.

șpur², s.n. (reg.) capătul fusului de la crângul morii de apă.

șpur¹, șpuri, s.m. (reg.) 1. copil nelegitim. 2. (la pl.) copileți de porumb. 3. vlăstar de pe crengile merilor fără rod.

șpur, șpuri, s.m. (reg.) Copil nelegitim (din flori), bastard; mărândău, coptil. ■ Termen atestat în Maram. Istoric, exclusiv în zona Săcel-Moisei-Borșa (ALRRM, 1969: 199). – Lat. spurius, -a, -um, cf. it. spurio, sespurio „nelegitim, bastard” (N. Drăganu, MDA).

șpur, șpuri, s.m. – (reg.) Copil nelegitim (din flori), bastard; mărândău, coptil. Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Moisei-Borșa (ALRRM, 1969: 199). Scurtu (1966: 76) consideră că Năsăudul este centrul de iradiere, deoarece aici este unicul termen cunoscut pentru „copil nelegitim” și în această zonă s-au atestat numeroase derivate: șpurian, șpuroaică, răsșpuri („șpurii șpurilor”). – Lat. spurius, -a, -um, cf. it. spurio, sespurio „nelegitim, bastard” (N. Drăganu, MDA).

șpur, -i, s.m. – Copil nelegitim (din flori), bastard; mărândău, coptil. Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Moisei-Borșa (ALR 1969: 199). Scurtu (1966: 76) consideră că centrul de iradiere este Năsăudul deoarece aici este unicul termen cunoscut pentru „copil nelegitim” și în această zonă s-au atestat numeroase derivate: șpurian, șpuroaică, răsșpuri („șpurii șpurilor”). – Lat. spurius, -a, -um, cf. it. spurio, sespurio (N. Drăganu); Din srb. špure „miel fătat înainte de vreme” (Pușcariu 1926); Rus. sporok „avort, bastard” (Binder 1932).