șpur, -i, s.m. – Copil nelegitim (din flori), bastard; mărândău, coptil. Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Moisei-Borșa (ALR 1969: 199). Scurtu (1966: 76) consideră că centrul de iradiere este Năsăudul deoarece aici este unicul termen cunoscut pentru „copil nelegitim” și în această zonă s-au atestat numeroase derivate: șpurian, șpuroaică, răsșpuri („șpurii șpurilor”). – Lat. spurius, -a, -um, cf. it. spurio, sespurio (N. Drăganu); Din srb. špure „miel fătat înainte de vreme” (Pușcariu 1926); Rus. sporok „avort, bastard” (Binder 1932).