șpil sn [At: PAS, Z. III, 144 / Pl: ~uri / E: ger Spiel „afacere”] (Arg) 1 Aranjament (incorect). 2 Plan necinstit. 3 Șmecherie (7). 4 (Îe) A(-i) prinde ~ul A se dumeri (asupra modului de funcționare a unui mecanism, de efectuare a unei acțiuni etc.).

ȘPIL, șpiluri, s. n. (Argou) Plan necinstit, aranjament neonest, întocmire cu dedesubturi; șmecherie. Ce-o mai fi, om vedea! cugetă Niță Petre. Poate că rușii or strica toate șpilurile mahărilor de la noi și de pe unde se războiește lumea și o să-i silească să facă pace. PAS, Z. III 144.

ȘPIL s.n. (Argotic) Joc (necinstit); șmecherie. [< germ. Spiel].

ȘPIL s. n. (arg.) aranjament neonest, plan necinstit. ♦ (fam.) a prinde ~ ul = a se dumiri. (< germ. Spiel)

ȘPIL ~uri n. pop. Plan cu dedesubturi reprobabile. ◊ A prinde ~ul a înțelege șmecheria. /<germ. Spiel

șpil (arg., fam.) s. n., pl. șpiluri

șpil (arg., fam.) s. n., pl. șpiluri

șpil s. n., pl. șpiluri

a întoarce șpilul expr. (intl.) a dejuca planurile (cuiva).

a prinde șpilul expr. (pop.) a înțelege, a pricepe.

șpil, șpiluri, s.n. (reg.) Șmecherie, pont. – Din germ. Spiel „treabă, afacere” (DEX, MDA).

șpil, s.n. – (reg.) Șmecherie, pont. – Din germ. Spiel „treabă, afacere” (Țurcanu, 2005; DEX, MDA).

șpil, (șpir), s.n. – Șmecherie, pont. – Din germ. Spiel „joc, partidă” (Țurcanu 2005).