7 definiții pentru șperțuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. – Șperțui + suf. -eală.

ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. – Șperțui + suf. -eală.

șperțuia sf [At: BENIUC, M. C. I. , 480 / Pl: ~ieli / E: șperțui + -eală] (Fam) 1 Oferire de șperț (1) Si: mituire, (fam) șperț (2), șperțărie (1). 2 Primire de șperț (1) Si: mituire, (fam) șperț (3), șperțărie (2).

ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da (sau de a primi) șperț; mituială.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șperțuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. șperțuiélii; pl. șperțuiéli

șperțuiálă s. f., g.-d. art. șperțuiélii; pl. șperțuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPERȚUIÁLĂ s. v. mituire.

ȘPERȚUIA s. mituială, mituire, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)

Intrare: șperțuială
șperțuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șperțuia
  • șperțuiala
plural
  • șperțuieli
  • șperțuielile
genitiv-dativ singular
  • șperțuieli
  • șperțuielii
plural
  • șperțuieli
  • șperțuielilor
vocativ singular
plural

șperțuială

  • 1. Faptul de a da sau de a primi șperț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mituială mituire

etimologie:

  • Șperțui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98