7 definiții pentru șpec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șpec1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: ger Speck, mg spék] 1 (Ban; înv) Slănină. 2 (Reg) Surplus de materie lucrată.

șpec2 sn [At: DR. III, 432 / Pl: ? / E: nct] (Ban; îe) A băga (pe cineva) la (sau în) ~ A pune (pe cineva) la butuc.

ȘPEC s.n. (Poligr.) Surplus de materie lucrată. [< germ. Speck].

ȘPEC s. n. (poligr.) surplus de materie lucrată. (< germ. Speck)

ȘPEC s.n. (Ban.) Slănină. Shpek. AC, 370. Etimologie: germ. Speck, magh. spék. Cf. l a r d.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șpec s.m. (înv. și reg.) slănină: (în expr.) a băga la șpec (pe cineva) = a pune la butuc (în obezi).

Intrare: șpec
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpec
  • șpecul
  • șpecu‑
plural
  • șpecuri
  • șpecurile
genitiv-dativ singular
  • șpec
  • șpecului
plural
  • șpecuri
  • șpecurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)