2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOSELÁRE, șoselări, s. f. Șoseluire. – V. șosela.

ȘOSELÁRE, șoselări, s. f. Șoseluire. – V. șosela.

șoselare sf [At: DM / Pl: ~lări / E: șosela] (Rar) 1-2 Șoseluire (1-2).

ȘOSELÁRE, șoselări, s. f. Acțiunea de a șosela și rezultatul ei; șoseluire.

ȘOSELÁRE s.f. Acțiunea de a șosela și rezultatul ei. [< șosela].

ȘOSELÁ, șoselez, vb. I. Tranz. (Rar) A șoselui. – Din șosea.

ȘOSELÁ, șoselez, vb. I. Tranz. (Rar) A șoselui. – Din șosea.

șosela vt [At: DL / Pzi: ~lez / E: șosea] (Rar) 1-2 A șoselui (1-2).

ȘOSELÁ, șoselez, vb. I. Tranz. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare; a șoselui. Curtea e șoselată și acoperită cu un strat de pietriș cernut. SLAVICI, N. I 251. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele.

ȘOSELÁ vb. I. tr. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. [< șosea].

ȘOSELÁ vb. tr. a transforma un drum în șosea prin pietruire sau asfaltare. ◊ a înzestra o regiune cu o rețea de șosele. (< șosea)

A ȘOSELÁ ~éz tranz. v. A ȘOSELUI. /Din șosea


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șoseláre s. f., g.-d. art. șoselắrii; pl. șoselắri

șoseláre s. f., g.-d. art. șoselării; pl. șoselări

șoselá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 șoseleáză

șoselá vb., ind. prez. 1 sg. șoseléz, 3 sg. și pl. șoseleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: șoselare
șoselare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoselare
  • șoselarea
plural
  • șoselări
  • șoselările
genitiv-dativ singular
  • șoselări
  • șoselării
plural
  • șoselări
  • șoselărilor
vocativ singular
plural
Intrare: șosela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șosela
  • șoselare
  • șoselat
  • șoselatu‑
  • șoselând
  • șoselându‑
singular plural
  • șoselea
  • șoselați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoselez
(să)
  • șoselez
  • șoselam
  • șoselai
  • șoselasem
a II-a (tu)
  • șoselezi
(să)
  • șoselezi
  • șoselai
  • șoselași
  • șoselaseși
a III-a (el, ea)
  • șoselea
(să)
  • șoseleze
  • șosela
  • șoselă
  • șoselase
plural I (noi)
  • șoselăm
(să)
  • șoselăm
  • șoselam
  • șoselarăm
  • șoselaserăm
  • șoselasem
a II-a (voi)
  • șoselați
(să)
  • șoselați
  • șoselați
  • șoselarăți
  • șoselaserăți
  • șoselaseți
a III-a (ei, ele)
  • șoselea
(să)
  • șoseleze
  • șoselau
  • șosela
  • șoselaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoselare

etimologie:

  • vezi șosela
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

șosela

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Curtea e șoselată și acoperită cu un strat de pietriș cernut. SLAVICI, N. I 251.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A înzestra o regiune cu o rețea de șosele.
      surse: DLRLC DN

etimologie:

  • șosea
    surse: DEX '09 DEX '98 DN