2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘORECÁR s. m. v. șoricar.

șorecar m. pasăre din ordinul răpitoarelor care se hrănește cu șoareci (Buteo).

șorecár (vest) și șoricar (est) m. Un fel de cîne foarte nervos și vioĭ care prinde șoaricĭ, guzganĭ și alte animale care trăĭesc pin găurĭ (fr. terrier și fox-terrier). Uligaĭe, un fel de ulĭ care prinde șoarici (búteo). – Fem. -icăreasă, pl. ese.

ȘORICÁR, șoricari, s. m. 1. Rasă de câini care prind șoareci. 2. (În forma șorecar) Numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu șoareci (Buteo). [Var.: șorecár s. m.] – Șoarec + suf. -ar.

șoricar [At: CIHAC I, 275 / V: ~rec~ sm / Pl: ~i sm, ~e sn / E: șoarec + -ar] 1 sm (Pop) Pasăre răpitoare din familia acvilidelor, cu ciocul scurt și încovoiat, cu aripi late, cu coada rotunjită și cu penele brun-închis, care se hrănește mai ales cu șoareci (1-6) Si: (reg) șopârlar, uliul-șopârlelor, șurlicar (3) (Buteo buteo). 2 sm (Pop; șîc ~-încălțat, ~-de-iarnă) Șoricar (1) cu penele ruginii și cu picioarele acoperite cu pene Si: (reg) uliu-încălțat (Buteo lagopus). 3 sm (Pop; șîc ~-mare, ~- feroce, ~-acvilin) Șoricar (1) cu spatele și partea ventrală de culoare brună cu dungi deschise, cu capul și cu pieptul ruginiu cu pete brune Si: (reg) uliu-mare (Buteo rufinus). 4 sm (Pop; șîc ~-șoiman, ~-roșcat) Șoricar (1) de culoare brună cu dungi ruginii pe spate și cu părțile inferioare roșiatice (Buteo Zimmermannae). 5 sm (Pop; șîc ~-roșcat, ~-roșu, ~-vulpin) Șoricar (4) cu penele mai ruginii (Buteo vulpinus). 6 sm (Pop; șîc ~-roșu, ~-de-baltă, ~-ruginiu) Șoricar (1) de culoare brună, cu capul și cu gâtul ruginiu Si: (reg) uliu-de-trestie (Circus aeruginosus). 7 sm (Pop; șîc ~-alb, ~-cu-coadă-lungă) Șoricar (1) cu spatele de culoare brună și cu părțile inferioare albe (Circus macrurus). 8 sm (Pop; șîc ~-cenușiu) Șoricar (1) cu capul și cu gâtul cenușiu-albăstriu și cu partea ventrală albă cu pete roșii-ruginii Si: (reg) uliu-sur (Circus pygargus). 9 sm (Orn; pop; șîc ~-roșu) Sorliță (Milvus milvus). 10 sm Specie de câine care prinde șoareci (1-6). 11 sn (Reg) Loc în care își depozitează șoarecii (1-6) proviziile Si: (reg) șoricărie (3). 12 sn (Reg) Mușuroi1 de șoareci (1-6).

ȘORICÁR, șoricari, s. m. 1. Soi de câine care prinde șoareci. 2. Numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu șoareci (Buteo). [Var.: șorecár s. m.] – Șoarec + suf. -ar.

ȘORICÁR, șoricari, s. m. 1. Soi de cîine care prinde șoareci. Mai avea și cîini șoricari. CARAGIALE, S. 44. 2. Nume dat mai multor păsări răpitoare (înrudite cu vulturul și cu uliul) care se hrănesc cu șoareci. – Variantă: șorecár s. m.

ȘORICÁR2 ~i m. 1) Rasă de câini de talie mică, cu blana maro-roșcată și cu picioare foarte scurte, care prinde șoareci. 2) Câine din această rasă. /șoarece + suf. ~ar

ȘORICÁR1 ~i m. Pasăre sedentară rapitoare, de talie medie, cu aripi mari, cu coadă lată și cu penaj brun-închis, care se hrănește în special cu șoareci de câmp; șopârlar. /șoarece + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șorecár (pasăre) s. m., pl. șorecári

șorecár (pasăre) s. m., pl. șorecári

șoricár (câine) s. m., pl. șoricári

șoricár (câine) s. m., pl. șoricári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘORECÁR s. (ORNIT.) 1. (Buteo buteo) (pop.) șopârlar, (reg.) uică, uliul-șopârlelor. 2. (Buteo rufinus) (reg.) uliu-mare. 3. (Buteo lagopus) (reg.) uliu-încălțat.

ȘORECÁR s. v. gaie, uliu-de-trestie.

șorecar s. v. GAIE. ULIU-DE-TRESTIE.

ȘORECAR s. (ORNIT.) 1. (Buteo buteo) (pop.) șopîrlar, (reg.) uică, uliul-șopîrlelor. 2. (Buteo rufinus) (reg.) uliu-mare. 3. (Buteo lagopus) (reg.) uliu-încălțat.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șoricar, șoricari s. m. (intl.) polițist însărcinat cu supravegherea unui infractor.

Intrare: șorecar
șorecar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șoricar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoricar
  • șoricarul
  • șoricaru‑
plural
  • șoricari
  • șoricarii
genitiv-dativ singular
  • șoricar
  • șoricarului
plural
  • șoricari
  • șoricarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șorecar
  • șorecarul
  • șorecaru‑
plural
  • șorecari
  • șorecarii
genitiv-dativ singular
  • șorecar
  • șorecarului
plural
  • șorecari
  • șorecarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoricar șorecar

  • 1. Rasă de câini care prind șoareci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mai avea și cîini șoricari. CARAGIALE, S. 44.
      surse: DLRLC
  • 2. Numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu șoareci (Buteo).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gaie șopârlar
  • comentariu Varianta șorecar se folosește pentru sensul (2.).
    surse: DEX '09 DOOM 2

etimologie:

  • Șoarec + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98