7 definiții pentru șopotitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOPOTITÓR, -OÁRE, șopotitori, -oare, adj. Care șopotește. – Șopoti + suf. -tor.

ȘOPOTITÓR, -OÁRE, șopotitori, -oare, adj. Care șopotește. – Șopoti + suf. -tor.

șopotitor, ~oare [At: (cca 1618) GCR I, 50/30 / Pl: ~i, ~oare / E: șopoti + -tor] 1 smf (Îvr) Clevetitor (5). 2 a (Reg; d. ape, vânt, frunze etc.) Care șopotește (3) Si: murmurător, susurător, (reg) șoșoitor, șușuitor.

ȘOPOTITÓR, -OÁRE, șopotitori, -oare, adj. Care șopotește. A fost demult odată, spun oameni, un izvor Cu ape dulci, cu murmur eterii șopotitor. COȘBUC, P. II 184.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șopotitór adj. m., pl. șopotitóri; f. sg. și pl. șopotitoáre

șopotitór adj. m., pl. șopotitóri; f. sg. și pl. șopotitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOPOTITÓR adj. 1. v. susurător. 2. v. foșnitor.

ȘOPOTITOR adj. 1. murmurător, susurător, (înv.) murmuitor. (Ape ~.) 2. foșnitor, murmurător, sunător, susurător. (Frunze ~.)

Intrare: șopotitor
șopotitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopotitor
  • șopotitorul
  • șopotitoru‑
  • șopotitoare
  • șopotitoarea
plural
  • șopotitori
  • șopotitorii
  • șopotitoare
  • șopotitoarele
genitiv-dativ singular
  • șopotitor
  • șopotitorului
  • șopotitoare
  • șopotitoarei
plural
  • șopotitori
  • șopotitorilor
  • șopotitoare
  • șopotitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șopotitor

etimologie:

  • Șopoti + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98