3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘÓPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. – Onomatopee.

ȘÓPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. – Onomatopee.

șopa i [At: TEODOREANU, M. U. 66 / V: (reg) șop / E: fo] (Reg; rep) Cuvânt care redă zgomotul făcut de cineva care vorbește cu voce scăzută.

ȘÓPA interj. (Numai repetat) Onomatopee care redă șoptitul cuiva. Neghiniță intră în urechea dreaptă a împăratului și șopa, șopa, șopa... DELAVRANCEA, la TDRG.

ȘÓPA interj. pop. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de vorbirea în șoaptă). /Onomat.

șo sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~e / E: fr chope] (Îvr) 1-2 Șopină (1-2).

ȘÓPĂ, șope, s. f. (Regional) Măciucă scurtă și groasă; ghioagă. Ce te-aș măsura eu cu șopa, ca-n vremea ienicerilor. ALECSANDRI, T. 1332.

ȘÓPĂ, șope, s. f. (Reg.) Măciucă scurtă și groasă; ghioagă.

șópa-șópa interj. care arată șoapta: ĭa culcați-vă, măĭ, și nu maĭ tot șopa-șopa la capu meŭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șópa-șópa/șópa, șópa interj.

șópa-șópa (șópa, șópa) interj.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șop interj. – Indică ideea de șușoteală. Creație expresivă, se folosește mai ales în forma șopa-șopa, uneori și șopîc(-șopîc).Der. șopăi (var. șopoi, șopocăi, șopăcăi), vb. (a șușoti); șopăit (var. șopocăit), s. n. (șușotit); șopăială (var. șopîcăială), s. f. (șușotit); șopîrcăi, vb. (Mold., a fraieri, a linguși); șopîrcăială, s. f. (lingușeală); șopoti, vb. (a șușoti), probabil contaminat cu sl. šiputati, slov. šepetati, rut. šepotaty, šopotity, bg. šupotja, deși unele din aceste forme ar putea proveni din rom.; șopot, s. n. (susur, murmur), mr. șoput „șiroi”, megl. șopit, cf. sl. šapŭtŭ, šopotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 387; Tiktin; Rosetti, III, 52), bg. šepot, sb. šopot; șipot, s. n. (șovoi, izvor), var. de la cuvîntul anterior; șopti, vb. (a șușoti, a murmura), var. de la șopoti care se întilnește cu sl. šop(s)ti „a sufla în flaut”, sb. šaptati „a șușoti”, rus. šeptati; șoaptă, s. f. (murmur), deverbal; șopteală, s. f. (șușoteală); șoptit, s. n. (murmur); șoptitor, adj. (murmurător); șoroboti, vb. (Mold., a șușoti), de la șopoti, cu r infix (după Scriban, legat de rus. šorošiti „a gîfîi”); șoroboteală, s. f. (șușotit).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șópă, șópe, s.f. (înv.) șopină (v.).

Intrare: șopa
șopa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șopa-șopa
șopa-șopa interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • șopa-șopa
șopa interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • șopa
șop3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • șop
Intrare: șopă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șo
  • șopa
plural
  • șope
  • șopele
genitiv-dativ singular
  • șope
  • șopei
plural
  • șope
  • șopelor
vocativ singular
plural

șopa-șopa șopa șop

  • 1. repetat Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Neghiniță intră în urechea dreaptă a împăratului și șopa, șopa, șopa... DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

șopă

  • 1. Măciucă scurtă și groasă.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: ghioagă un exemplu
    exemple
    • Ce te-aș măsura eu cu șopa, ca-n vremea ienicerilor. ALECSANDRI, T. 1332.
      surse: DLRLC

etimologie: