10 definiții pentru șopăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOPĂIÁLĂ, șopăieli, s. f. (Fam.) Faptul de a șopăi; șoaptă [Pr.: -pă-ia-] – Șopăi + suf. -eală.

șopăia sf [At: DELAVRANCEA, S. 143 / P: ~pă-ia~ / V: (reg) ~poi~ / Pl: ~ieli / E: șopăi + -eală] (Reg) Șoptire (1).

ȘOPĂIÁLĂ, șopăieli, s. f. (Fam.) Faptul de a șopăi; șoaptă. [Pr.: -pă-ia-] – Șopăi + suf. -eală.

ȘOPĂIÁLĂ, șopăieli, s. f. Vorbire în șoaptă; șoaptă. Vocea îi scade din ce în ce, pînă la un fel de șopăială tainică. DELAVRANCEA, la TDRG.

șopăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a șopăi. – Și șopo-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șopăiálă (fam.) s. f., g.-d. art. șopăiélii; pl. șopăiéli

șopăiálă s. f., g.-d. art. șopăiélii; pl. șopăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOPĂIÁLĂ s. v. șoaptă, șușoteală, șușotit.

șopăia s. v. ȘOAPTĂ. ȘUȘOTEALĂ. ȘUȘOTIT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șopăială, șopăieli s. f. 1. vorbit în șoaptă 2. șoaptă

Intrare: șopăială
șopăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopăia
  • șopăiala
plural
  • șopăieli
  • șopăielile
genitiv-dativ singular
  • șopăieli
  • șopăielii
plural
  • șopăieli
  • șopăielilor
vocativ singular
plural

șopăială

etimologie:

  • Șopăi + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98