14 definiții pentru șopăi șopoi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOPĂÍ, șopăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. ◊ Loc. adv. Pe șopăite = în șoaptă. – Șopa + suf. -ăi.

ȘOPĂÍ, șopăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. ◊ Loc. adv. Pe șopăite = în șoaptă. – Șopa + suf. -ăi.

șopăi [At: ISPIRESCU, L. 290 / V: (reg) ~poi / Pzi: ~esc, șopăi / E: șopa + -ăi] (Reg) 1-2 vti A șopti (1-2). 3 vt A șopti (3).

ȘOPĂÍ, șopăiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. Dușmanul meu... șopăia cu cițiva dimprejur, furișîndu-și coada ochiului spre mine. DELAVRANCEA, la TDRG. (În forma șopoi) Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate. ISPIRESCU, L. 290. – Variantă: șopoí vb. IV.

A ȘOPĂÍ ~iésc intranz. fam. A vorbi în șoapta; a sopti. /șopa + suf. ~ăi

șópăĭ, a v. intr. (d. șopa-șopa). Rar. Șopotesc, șoptesc. – Și șopoĭ.

șopoì v. a șopti: oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate ISP. [Onomatopee].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șopăí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiésc, imperf. 3 sg. șopăiá; conj. prez. 3 să șopăiáscă

șopăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiésc, imperf. 3 sg. șopăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șopăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOPĂÍ vb. v. șopti, șușoti.

șopăi vb. v. ȘOPTI. ȘUȘOTI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șopoí, șopoiésc, vb. IV (reg.) a șopti; (refl.) a discuta în șoaptă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șopăi, șopăiesc v. i. a vorbi (cu cineva) în șoaptă; a șopti, a șușoti

Intrare: șopăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopăi
  • șopăire
  • șopăit
  • șopăitu‑
  • șopăind
  • șopăindu‑
singular plural
  • șopăiește
  • șopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopăiesc
(să)
  • șopăiesc
  • șopăiam
  • șopăii
  • șopăisem
a II-a (tu)
  • șopăiești
(să)
  • șopăiești
  • șopăiai
  • șopăiși
  • șopăiseși
a III-a (el, ea)
  • șopăiește
(să)
  • șopăiască
  • șopăia
  • șopăi
  • șopăise
plural I (noi)
  • șopăim
(să)
  • șopăim
  • șopăiam
  • șopăirăm
  • șopăiserăm
  • șopăisem
a II-a (voi)
  • șopăiți
(să)
  • șopăiți
  • șopăiați
  • șopăirăți
  • șopăiserăți
  • șopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șopăiesc
(să)
  • șopăiască
  • șopăiau
  • șopăi
  • șopăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopoi
  • șopoire
  • șopoit
  • șopoitu‑
  • șopoind
  • șopoindu‑
singular plural
  • șopoiește
  • șopoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopoiesc
(să)
  • șopoiesc
  • șopoiam
  • șopoii
  • șopoisem
a II-a (tu)
  • șopoiești
(să)
  • șopoiești
  • șopoiai
  • șopoiși
  • șopoiseși
a III-a (el, ea)
  • șopoiește
(să)
  • șopoiască
  • șopoia
  • șopoi
  • șopoise
plural I (noi)
  • șopoim
(să)
  • șopoim
  • șopoiam
  • șopoirăm
  • șopoiserăm
  • șopoisem
a II-a (voi)
  • șopoiți
(să)
  • șopoiți
  • șopoiați
  • șopoirăți
  • șopoiserăți
  • șopoiseți
a III-a (ei, ele)
  • șopoiesc
(să)
  • șopoiască
  • șopoiau
  • șopoi
  • șopoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șopăi șopoi

  • 1. familiar A vorbi cu cineva în șoaptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șopti șușoti 2 exemple
    exemple
    • Dușmanul meu... șopăia cu cîțiva dimprejur, furișîndu-și coada ochiului spre mine. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate. ISPIRESCU, L. 290.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Șopa + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98