ȘOLDIȘ adv. (Pop.) Cu un șold ieșit în afară, cu umblet greoi, șchiop. ♦ Fig. Oblic, pieziș, strâmb. – Șold + suf. -iș.

șoldiș av [At: SLAVICI, ap. CADE / V: (reg) ~dâș / E: șold¹ + -iș] (Reg) 1 Cu un șold¹ (1-2) ieșit în afară Si: (reg) șoldiu (5). 2 Cu umblet greoi Si: (reg) șoldiu. 3 (Fig) Oblic.

ȘOLDIȘ adv. (Pop.) Cu un șold ieșit în afară, cu umblet greoi, șchiop. ♦ Fig. Oblic, pieziș, strâmb. – Șold + suf. -iș.

ȘOLDIȘ adv. Cu un șold ieșit în afară, cu umblet greoi, de șchiop. ◊ Fig. (Cu pronunțare regională) Vai de biată moșie dac-o fi să-i meargă toată seama, șoldiș, ca Făt-Frumos ăl ghebos! ODOBESCU, S. I 111.

ȘOLDIȘ adv. fam. 1) Cum umblă cei șoldiți. 2) fig. Într-o parte; pieziș; strâmb; oblic. /șold + suf. ~iș

șoldiș adv. de o parte, șchiopătând: să meargă șoldiș OD. [V. șold].

șoldíș adv. (d. șold). Rar. Șchĭopătînd, cu șoldu stricat: calu merge șoldiș.

șoldâș av vz șoldiș

șoldiș adv.

ȘOLDIȘ adv. v. oblic, pieziș.

șoldiș adv. v. OBLIC. PIEZIȘ.