2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șoimănit, ~ă [At: CANDREA, F. 160 / Pl: ~iți, ~e / E: șoimăni] 1 a (Mtp; d. oameni) Desfigurat de ființe supranaturale. 2 av (Mun; pe lângă verbe de mișcare) Anevoie, sprijinindu-se mai mult pe un picior. 3 a (Olt) Nebun. 4 a (Olt) Prost. 5 a (Reg) Neastâmpărat. 6 a (Mun; d. oameni) Foarte dotat (1).

șoimănesc, ~ească a [At: TDRG / Pl: ~ești / E: șoiman + -esc] (Pop) 1-5 De șoim (1-5) Si: (pop) șoimesc (1-5). 6 (Fig) Care este viteaz Si: (pop) șoimesc (6). 7 (Fig) Care este sprinten Si: (pop) șoimesc (7).

șoimăni [At: OTESCU, CR. 498 / Pzi: ~nesc / E: șoiman] 1 vt (Mtp) A desfigura (1). 2 vt (Mtp) A îmbolnăvi. 3 vr (Olt; d. oameni) A se spurca. 4 vt (Olt; c. i. ființe) A bate (92) tare. 5 vr (Olt; Mun; mai ales d. copii) A se alinta (schimonosindu-se).

șoĭmănésc v. tr. (d. șoĭmane). Vest. Zăpăcesc, betegesc, lovesc pin vre-o boală năprasnică. – La Gor. 88, -ăresc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șoimănít, șoimănítă, adj. 1. (pop.; despre oameni) pocit, schilodit (de șoimane, de iele). 2. (reg.) smintit; prost. 3. (reg.) neastâmpărat, zburdalnic. 4. (reg.) excepțional, foarte dotat. 5. (adv.; reg.) anevoie (sprijinindu-se mai puțin pe un picior decât pe altul).

șoimăní, șoimănésc, vb. IV 1. (pop.; despre șoimane, iele) a poci, a îmbolnăvi; a schilodi. 2. (reg.; refl.; despre oameni) a se spurca. 3. (reg.; despre ființe) a bate tare. 4. (reg.; refl.; despre copii) a se alinta (schimonosindu-se).

Intrare: șoimănit
șoimănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoimănit
  • șoimănitul
  • șoimănitu‑
  • șoimăni
  • șoimănita
plural
  • șoimăniți
  • șoimăniții
  • șoimănite
  • șoimănitele
genitiv-dativ singular
  • șoimănit
  • șoimănitului
  • șoimănite
  • șoimănitei
plural
  • șoimăniți
  • șoimăniților
  • șoimănite
  • șoimănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șoimăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoimăni
  • șoimănire
  • șoimănit
  • șoimănitu‑
  • șoimănind
  • șoimănindu‑
singular plural
  • șoimănește
  • șoimăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoimănesc
(să)
  • șoimănesc
  • șoimăneam
  • șoimănii
  • șoimănisem
a II-a (tu)
  • șoimănești
(să)
  • șoimănești
  • șoimăneai
  • șoimăniși
  • șoimăniseși
a III-a (el, ea)
  • șoimănește
(să)
  • șoimănească
  • șoimănea
  • șoimăni
  • șoimănise
plural I (noi)
  • șoimănim
(să)
  • șoimănim
  • șoimăneam
  • șoimănirăm
  • șoimăniserăm
  • șoimănisem
a II-a (voi)
  • șoimăniți
(să)
  • șoimăniți
  • șoimăneați
  • șoimănirăți
  • șoimăniserăți
  • șoimăniseți
a III-a (ei, ele)
  • șoimănesc
(să)
  • șoimănească
  • șoimăneau
  • șoimăni
  • șoimăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)