șoimănit, ~ă [At: CANDREA, F. 160 / Pl: ~iți, ~e / E: șoimăni] 1 a (Mtp; d. oameni) Desfigurat de ființe supranaturale. 2 av (Mun; pe lângă verbe de mișcare) Anevoie, sprijinindu-se mai mult pe un picior. 3 a (Olt) Nebun. 4 a (Olt) Prost. 5 a (Reg) Neastâmpărat. 6 a (Mun; d. oameni) Foarte dotat (1).