2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șofrănit, ~ă a [At: LB / V: (îvr) șafranat, (rar) ~ranat, ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: șofrăni] 1 (D. preparate culinare) Condimentat cu șofran1 (8). 2 (D. preparate culinare) Colorat cu șofran1 (9). 3 (Reg) Șofrăniu.

ȘOFRĂNÍT, -Ă, șofrăniți, -te, adj. (Despre bucate) Preparat cu șofran. Bune bucate punea, Țot bucate șofrănite Ca la domnie gătite. PĂSCULESCU, L. P. 241. – Variantă: șofrănát, -ă (SEVASTOS, N. 284) adj.

ȘOFRĂNÍT, -Ă, șofrăniți, -te, adj. (Despre bucate) Preparat cu șofran. – Din șofran + suf. -it.

șofrăni vt [At: ANON. CAR. / V: (îvr) safrani, (reg) ~na / Pzi: ~nesc / E: șofran1] (C. i. preparate culinare) 1 A condimenta cu șofran1 (8). 2 A colora cu șofran1 (9).

ȘOFRĂNÁT, -Ă adj. v. șofrănit.

ȘOFRĂNÁT, -Ă, șofrănați, -te, adj. Șofrănit. – Din șofran + suf. -at.

șofrănésc v. tr. Colorez cu șofran. – Part. și șofrănat (în P. P.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șofrăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șofrănésc, 3 sg. șofrănéște

Intrare: șofrănit
șofrănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șofrănit
  • șofrănitul
  • șofrănitu‑
  • șofrăni
  • șofrănita
plural
  • șofrăniți
  • șofrăniții
  • șofrănite
  • șofrănitele
genitiv-dativ singular
  • șofrănit
  • șofrănitului
  • șofrănite
  • șofrănitei
plural
  • șofrăniți
  • șofrăniților
  • șofrănite
  • șofrănitelor
vocativ singular
plural
șofrănat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șofrănat
  • șofrănatul
  • șofrănatu‑
  • șofrăna
  • șofrănata
plural
  • șofrănați
  • șofrănații
  • șofrănate
  • șofrănatele
genitiv-dativ singular
  • șofrănat
  • șofrănatului
  • șofrănate
  • șofrănatei
plural
  • șofrănați
  • șofrănaților
  • șofrănate
  • șofrănatelor
vocativ singular
plural
Intrare: șofrăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șofrăni
  • șofrănire
  • șofrănit
  • șofrănitu‑
  • șofrănind
  • șofrănindu‑
singular plural
  • șofrănește
  • șofrăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șofrănesc
(să)
  • șofrănesc
  • șofrăneam
  • șofrănii
  • șofrănisem
a II-a (tu)
  • șofrănești
(să)
  • șofrănești
  • șofrăneai
  • șofrăniși
  • șofrăniseși
a III-a (el, ea)
  • șofrănește
(să)
  • șofrănească
  • șofrănea
  • șofrăni
  • șofrănise
plural I (noi)
  • șofrănim
(să)
  • șofrănim
  • șofrăneam
  • șofrănirăm
  • șofrăniserăm
  • șofrănisem
a II-a (voi)
  • șofrăniți
(să)
  • șofrăniți
  • șofrăneați
  • șofrănirăți
  • șofrăniserăți
  • șofrăniseți
a III-a (ei, ele)
  • șofrănesc
(să)
  • șofrănească
  • șofrăneau
  • șofrăni
  • șofrăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șofrănit șofrănat

  • 1. (Despre bucate) Preparat cu șofran.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Bune bucate punea, Țot bucate șofrănite Ca la domnie gătite. PĂSCULESCU, L. P. 241.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • șofran + sufix -it.
    surse: DLRM