ȘOALDĂ, șoalde, s. f. 1. (Fam.; în expr.) (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. – Cf. săs. šölt „datorie bănească; vină”.

șoaldă sf [At: VALIAN, V. / V: (îvr) șol~ / Pl: ~de / E: ns cf săs šōlt, šūlt „datorie bănească; vină”] 1 (Pfm; îe) A umbla (sau, rar, a face) cu ~da A recurge la vicleșuguri. 2 (Pfm; îae) A recurge la minciuni. 3 Momeală artificială folosită de pescari în apele repezi.

ȘOALDĂ, șoalde, s. f. 1. (În expr.) ◊ (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. – Cf. săs. solt „datorie bănească; vină”.

ȘOALDĂ s. f. 1. (Mai ales în expr.) (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu vicleșug, cu minciuni; a umbla cu fofîrlica, v. fofîrlică. După semn aflam îndată, noi cei de afară, care și-a ținut cuvîntul și care ne-a umblat cu șoalda. C. PETRESCU, Î. II 136. Cugeta că mai cu marghiolii, mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109. Să te pui pe lucru, nu șagă, iar nu să umbli numai cu șoalda și cu înșelăciuni. CONTEMPORANUL, IV 505. 2. Momeală artificială folosită de pescari în apele repezi.

ȘOALDĂ ~e f. rar Momeală artificială folosită la pescuitul în apele repezi. ◊ (A umbla) cu ~a (a umbla) cu șmecherii, cu înșelăciuni, cu șiretlicuri. /cf. săs. šolt, šult

șoaldă f. înșelăciune (în jocul cu arșice): a umbla cu șoalda, a căuta să păcălească (lit. a umbla șoldiș).

șoáldă f., pl. inuz. e (sas. scholt, germ. schuld, vină, abatere din drumu drept. V. șoltic). Fam. A umbla cu șoalda, a umbla cu fofîrlica, a căuta să’nșelĭ orĭ să te substragĭ de la muncă.

șold², șoaldă a [At: (a. 1880) TDRG / Pl: șolzi, șoalde / E: pvb șoldi] (Reg; d. animale) 1-3 Șoldit (1-3).

șoldă sf vz șoaldă

ȘOLD², ȘOALDĂ, șolzi, șoalde, adj. Șoldit. O iapă... șoaldă de piciorul stîng. La TDRG.

șoaldă (fam.) s. f., g.-d. art. șoaldei; pl. șoalde

șoaldă (fam.) s. f., g.-d. art. șoaldei; pl. șoalde

șoaldă s. f., g.-d. art. șoaldei; pl. șoalde

șoaldă (-de), s. f. – Înșelăciune, vicleșug. Probabil din germ. Schuld „vină”, prin mijlocirea săs. scholt (Lacea, Dacor., III, 745). – Der. șoldiu, adj. (urît, dezagreabil), care a ajuns să se confunde cu șoldiu „deșelat”; șoltic, s. m. (ștrengar, șmecher); șolticărie, s. f. (minciună, înșelătorie).

șold, șoaldă, adj. (reg.; despre animale) șoldit (cu șoldul vătămat).