7 definiții pentru șlem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘLEM s. n. 1. (La bridge, taroc) Situație în care unul dintre cuplurile participante la joc câștigă toate cele treisprezece levate posibile. 2. (În sintagma) Marele șlem = (la jocul de tenis) situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale de tenis. – Din fr. chelem, germ. Schlemm.

șlem sn [At: STAMATI, D. / V: (îvr) slam / Pl: ? / E: fr chelem, ger Schlemm] 1 (La unele jocuri de cărți cu licitație; șîs marele ~) Situație în care unul dintre jucători sau unul dintre cuplurile participante câștigă toate cele 13 levate posibile. 2 (La jocul de tenis; și îas) Situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale. 3 (La unele jocuri de cărți cu licitație; șîs micul ~) Situație în care unul dintre jucători sau unul dintre cuplurile participante câștigă 12 din cele 13 levate posibile.

ȘLEM s. n. (În sintagmele) Marele șlem = a) (la unele jocuri de cărți cu licitație) situație în care unul din cuplurile participante la joc câștigă toate cele treisprezece levate posibile; b) (la jocul de tenis) situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale de tenis. Micul șlem = (la unele jocuri de cărți cu licitație) situație în care unul dintre cuplurile participante la joc câștigă douăsprezece din cele treisprezece levate posibile. – Din fr. chelem, germ. Schlemm.

ȘLEM s. n. 1. (tarot, bridge etc.) reunire a tututor levatelor dintr-un campionat. 2. marele ~ = situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale de tenis. (< fr. chelem, germ. Schlemm)

șlem s. (sport) ◊ „Laver, noua sa achiziție, câștigător al «Marelui șlem», semnase contractul trecerii la profesionism în schimbul unei sume uriașe pentru acea vreme.” Mag. 23 III 74 p. 8. ◊ „Prin această decizie, cei doi și-au văzut compromisă șansa de a mai izbândi în tentativa de cucerire a marelui «șlem», care în limbajul tenismenilor se traduce prin câștigarea în cursul aceluiași an a turneelor de la Melbourne, Roland Garros, Wimbledon și Forest Hills.” I.B. 8 VI 74 p. 7 (din fr. chelem, schelem, germ. Schlemm; cf. engl. slam; F, CD; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șlem (-muri), s. n. – Capot, avantaj la jocul de bridge. Engl. slam, prin intermediul fr. chelem.

Intrare: șlem
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șlem
  • șlemul
  • șlemu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șlem
  • șlemului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șlem

  • 1. (La bridge, taroc) Situație în care unul dintre cuplurile participante la joc câștigă toate cele treisprezece levate posibile.
    surse: DEX '09 DN
    • diferențiere (în) sintagmă Marele șlem = (la unele jocuri de cărți cu licitație) situație în care unul din cuplurile participante la joc câștigă toate cele treisprezece levate posibile.
      surse: DEX '98
    • 1.1. (în) sintagmă Marele șlem = (la jocul de tenis) situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale de tenis.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. (în) sintagmă Micul șlem = (la unele jocuri de cărți cu licitație) situație în care unul dintre cuplurile participante la joc câștigă douăsprezece din cele treisprezece levate posibile.
      surse: DEX '98

etimologie: