15 definiții pentru șicui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.

șicui2 vtr [At: CANTEMIR, IST. 72 / Pzi: ~esc/ E: pn szykowac] (Mil; înv) 1-2 A (se) așeza în poziția de luptă.

șicui1 [At: CANTEMIR, IST. 115 /V: (reg) sicli, siclui, ~clui / Pzi: ~esc / E: șic2 + -ui] (Reg) 1 vt (C. i. obiecte) A polei cu aur sau cu argint. 2 vt (îf șiclui) A împodobi cu hârtie poleită. 3-4 vtr A (se) împodobi cu șic2 (1).

ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împodobi cu șic2. – Șic2 + suf. -ui.

ȘICUÍ, șicuiesc, vb. IV. Tranz. A polei, a împodobi cu șic2. Cu var văruită, Cu șic șicuită, Cu aur boltită. PAMFILE, la CADE.

ȘICUI vb. (Mold.) A (se) așeza în ordine de bătaie. Cu dobe și cu surle alaiurile șicuind, pentru biruință în mare numărul oștilor sale cineva să încrede. CI, 97. Împărțind oastea pe la hatmani și șicuindu-să, au luat drept pe acea cale în carea spunea omul că vin nepriiatinii. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. szykowač. Vezi și șicuire.

1) șicuĭésc v. tr. (d. șic 1). Vechĭ. Ornez cu șic.

2) șicuĭésc v. tr. (pol. szykwac). Vechĭ. Așez în ordine de luptă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șicui (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiesc, 3 sg. șicuiește, imperf. 1 șicuiam; conj. prez. 1 sg. să șicuiesc, 3 să șicuiască

șicui (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiesc, imperf. 3 sg. șicuia; conj. prez. 3 să șicuiască

șicuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiésc, imperf. 3 sg. șicuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șicuiáscă

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șicuí (-uésc, -ít), vb. – (Înv.) A pune în ordine de bătaie. Pol. szykować (Tiktin).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șicuí2, șicuiésc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie.

Intrare: șicui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șicui
  • șicuire
  • șicuit
  • șicuitu‑
  • șicuind
  • șicuindu‑
singular plural
  • șicuiește
  • șicuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șicuiesc
(să)
  • șicuiesc
  • șicuiam
  • șicuii
  • șicuisem
a II-a (tu)
  • șicuiești
(să)
  • șicuiești
  • șicuiai
  • șicuiși
  • șicuiseși
a III-a (el, ea)
  • șicuiește
(să)
  • șicuiască
  • șicuia
  • șicui
  • șicuise
plural I (noi)
  • șicuim
(să)
  • șicuim
  • șicuiam
  • șicuirăm
  • șicuiserăm
  • șicuisem
a II-a (voi)
  • șicuiți
(să)
  • șicuiți
  • șicuiați
  • șicuirăți
  • șicuiserăți
  • șicuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șicuiesc
(să)
  • șicuiască
  • șicuiau
  • șicui
  • șicuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șicui, șicuiescverb

  • 1. învechit regional A (se) împodobi cu șic (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: polei
    • format_quote Cu var văruită, Cu șic șicuită, Cu aur boltită. PAMFILE, la CADE. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.