2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor.

șicanator, ~oare smf, a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: șicana + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care șicanează (1) Si: (frî) șicanier (1-2). 3-4 (Pop; rar) (Persoană) căreia îi place să șicaneze (2) Si: (frî) șicanier (3-4).

ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. (Rar) Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor.

ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să șicaneze, să sîcîie (pe cineva) pentru lucruri de nimic.

ȘICANATÓR, -OÁRE adj. Care șicanează, căruia îi place să șicaneze; șicanier. [< șicana + -tor, după fr. chicaneur].

ȘICANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care șicanează, căruia îi place să șicaneze. (după fr. chicaneur)

ȘICANATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care șicanează; care face șicane. /a șicana + suf. ~tor

șicanator a. și m. care șicanează, cui place a șicana.

*șicanatór, -oáre adj. Care șicanează, ĭubitor de șicană: uniĭ avocațĭ îs șicanatorĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șicanator (rar) adj. m., pl. șicanatori; f. sg. și pl. șicanatoare

șicanator adj. m., pl. șicanatori; f. sg. și pl. șicanatoare

șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre

șicanatór s. m., pl. șicanatóri

șicanatoáre s. f., pl. șicanatoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘICANATÓR adj., s. cârcotaș, (rar) procesiv, (pop.) cârtitor, gâlcevitor, (Mold. și Bucov.) cârciogar. (Om ~.)

ȘICANATOR adj., s. cîrcotaș, (rar) procesiv, (pop.) cîrtitor, gîlcevitor, (Mold. și Bucov.) cîrciogar. (Om ~.)

Intrare: șicanator (adj.)
șicanator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șicanator
  • șicanatorul
  • șicanatoru‑
  • șicanatoare
  • șicanatoarea
plural
  • șicanatori
  • șicanatorii
  • șicanatoare
  • șicanatoarele
genitiv-dativ singular
  • șicanator
  • șicanatorului
  • șicanatoare
  • șicanatoarei
plural
  • șicanatori
  • șicanatorilor
  • șicanatoare
  • șicanatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: șicanator (persoană)
șicanator2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șicanator
  • șicanatorul
  • șicanatoru‑
plural
  • șicanatori
  • șicanatorii
genitiv-dativ singular
  • șicanator
  • șicanatorului
plural
  • șicanatori
  • șicanatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șicanator, șicanatorisubstantiv masculin
șicanatoare, șicanatoaresubstantiv feminin
șicanator, șicanatoareadjectiv

  • 1. (Persoană) Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
etimologie:
  • Șicana + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.