2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIȚUÍT, -Ă, șițuiți, -te, adj. (Reg.) Cu acoperiș de șiță. – V. șițui.

ȘIȚUÍT, -Ă, șițuiți, -te, adj. (Reg.) Cu acoperiș de șiță. – V. șițui.

șițuit, ~ă a [At: DL / Pl: ~iți, ~e / E: șițui] (Reg; d. clădiri, garduri etc.) Acoperit cu șiță1 (1) Si: șindrilit2 (1).

ȘIȚUÍT, -Ă, șițuiți, -te, adj. Acoperit, învelit cu șiță.

ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui.

șițui vt [At: DDRF / Pzi: ~esc, (reg) șițui / E: șiță1] (Reg; c. i. clădiri, garduri etc.) A acoperi cu șiță1 (1) Si: a șindrili.

ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui.

ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi, a înveli o casă cu șiță. (Refl. pas.) Harnici, de omenie... așezați, strîngători, curțile noastre le îngrădirăm, casele se șițuiră. DELAVRANCEA, S. 227.

A ȘIȚUÍ ~iésc tranz. (case) A acoperi cu șiță. /șiță + suf. ~ui

șițuĭésc v. tr. Munt. Acoper cu șiță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șițuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 să șițuiáscă

șițuí vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. șițuiésc, imperf. 3 sg. șițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șițuiáscă

Intrare: șițuit
șițuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șițuit
  • șițuitul
  • șițuitu‑
  • șițui
  • șițuita
plural
  • șițuiți
  • șițuiții
  • șițuite
  • șițuitele
genitiv-dativ singular
  • șițuit
  • șițuitului
  • șițuite
  • șițuitei
plural
  • șițuiți
  • șițuiților
  • șițuite
  • șițuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șițui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șițui
  • șițuire
  • șițuit
  • șițuitu‑
  • șițuind
  • șițuindu‑
singular plural
  • șițuiește
  • șițuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șițuiesc
(să)
  • șițuiesc
  • șițuiam
  • șițuii
  • șițuisem
a II-a (tu)
  • șițuiești
(să)
  • șițuiești
  • șițuiai
  • șițuiși
  • șițuiseși
a III-a (el, ea)
  • șițuiește
(să)
  • șițuiască
  • șițuia
  • șițui
  • șițuise
plural I (noi)
  • șițuim
(să)
  • șițuim
  • șițuiam
  • șițuirăm
  • șițuiserăm
  • șițuisem
a II-a (voi)
  • șițuiți
(să)
  • șițuiți
  • șițuiați
  • șițuirăți
  • șițuiserăți
  • șițuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șițuiesc
(să)
  • șițuiască
  • șițuiau
  • șițui
  • șițuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șițuit

  • 1. regional Cu acoperiș de șiță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi șițui
    surse: DEX '09 DEX '98

șițui

  • 1. regional A acoperi cu șiță o casă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Harnici, de omenie... așezați, strîngători, curțile noastre le îngrădirăm, casele se șițuiră. DELAVRANCEA, S. 227.

etimologie:

  • Șiță + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98