opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

șișcăvit1, ~ă a [At: CIAUȘANU, V. 201 / V: (reg) ~ănit / Pl: ~iți, ~e / E: șișcăvi1] (D. oameni) 1 (Reg; îf șișcănit) Peltic. 2 (Olt) Bâlbâit2 (2).

șiscovi v vz șișcăvi1

șișcăi v vz șișcăvi1

șișcănit, ~ă a vz șișcăvit1

șișcăvi1 vi [At: MOLNAR, D. 302 / V: (reg) șiscovi, ~ăi, șuș~ / Pzi: ~vesc / E: șișcav1)] (Trs; Olt) 1 A vorbi peltic. 2 A se bâlbâi (4).

șușcăvi v vz șișcăvi1

ȘIȘCĂVI, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi peltic, a gîngăvi.

ȘIȘCĂVI, șișcăvesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi peltic. – Din șișcav.

șișcăvì v. Tr. a rosti detectuos anumite litere (l pentru r).

șișcăvésc v. intr. (d. șișcav). Olt. Trans. Vorbesc peltic.

Sinonime

ȘIȘCĂVIT adj., s. v. bâlbâit, gângav, gângăvit, gângâit.

șișcăvit adj., s. v. BÎLBÎIT. GÎNGAV. GÎNGĂVIT. GÎNGÎIT.

ȘIȘCĂVI vb. v. bâlbâi, gângăvi, gângâi, sâsâi.

șișcăvi vb. v. BÎLBÎI. GÎNGĂVI. GÎNGÎI. SÎSÎI.

Arhaisme și regionalisme

șișcăvit, -ă, adj. (reg.; despre oameni) 1. (în forma: șișcănit) peltic, sâsâit. 2. (refl.) a se bâlbâi, a se gângăvi.

Intrare: șișcăvit
șișcăvit
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișcăvit
  • șișcăvitul
  • șișcăvitu‑
  • șișcăvită
  • șișcăvita
plural
  • șișcăviți
  • șișcăviții
  • șișcăvite
  • șișcăvitele
genitiv-dativ singular
  • șișcăvit
  • șișcăvitului
  • șișcăvite
  • șișcăvitei
plural
  • șișcăviți
  • șișcăviților
  • șișcăvite
  • șișcăvitelor
vocativ singular — —
plural — —
șișcănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișcănit
  • șișcănitul
  • șișcănitu‑
  • șișcănită
  • șișcănita
plural
  • șișcăniți
  • șișcăniții
  • șișcănite
  • șișcănitele
genitiv-dativ singular
  • șișcănit
  • șișcănitului
  • șișcănite
  • șișcănitei
plural
  • șișcăniți
  • șișcăniților
  • șișcănite
  • șișcănitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șișcăvi
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șișcăvi
  • șișcăvire
  • șișcăvit
  • șișcăvitu‑
  • șișcăvind
  • șișcăvindu‑
 singular plural
  • șișcăvește
  • șișcăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șișcăvesc
 (să)
  • șișcăvesc
  • șișcăveam
  • șișcăvii
  • șișcăvisem
a II-a (tu)
  • șișcăvești
 (să)
  • șișcăvești
  • șișcăveai
  • șișcăviși
  • șișcăviseși
a III-a (el, ea)
  • șișcăvește
 (să)
  • șișcăvească
  • șișcăvea
  • șișcăvi
  • șișcăvise
plural I (noi)
  • șișcăvim
 (să)
  • șișcăvim
  • șișcăveam
  • șișcăvirăm
  • șișcăviserăm
  • șișcăvisem
a II-a (voi)
  • șișcăviți
 (să)
  • șișcăviți
  • șișcăveați
  • șișcăvirăți
  • șișcăviserăți
  • șișcăviseți
a III-a (ei, ele)
  • șișcăvesc
 (să)
  • șișcăvească
  • șișcăveau
  • șișcăviră
  • șișcăviseră
șiscovi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șușcăvi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șișcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șișcăvi, șișcăvescverb

etimologie:
  • șișcav DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.