12 definiții pentru șerui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.

ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.

ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța o piele jupuită de resturile de carne pe care Ie mai are, înainte de a o pune la argăseală; a descărna.

A ȘERUÍ ~iésc tranz. (piei proaspat jupuite) A curăța de resturile de carne (înainte de a le pune la dubit). /cf. sl. šarovati

șeruĭésc v. tr. (vsl. šerovatĭ, -rvĭon, a picta. V. șar 1). Vechĭ. (Cant. Dos.). Desemnez, zugrăvesc. – Și șir- (Cant.).

3) șiruĭésc v. tr. V. șeruĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șeruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiésc, imperf. 3 sg. șeruiá; conj. prez. 3 șeruiáscă

șeruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiésc, imperf. 3 sg. șeruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeruiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘERUÍ vb. v. descărna.

ȘERUI vb. a cărnosi, a descărna, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șeruí (-ésc, -ít), vb. – A picta, a reprezenta. Sl. šerovati „a colora” (Tiktin). Sec. XVII, înv.Der. șeruitură, s. f. (pictură; portret), înv.

șeruí (-uésc, -ít), vb. – A rade părul de pe o piele neargăsită. Germ. scheeren.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șeruí, șeruiésc, vb. IV (înv.) 1. a zugrăvi, a picta; a desena. 2. a înfățișa în scris.

Intrare: șerui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerui
  • șeruire
  • șeruit
  • șeruitu‑
  • șeruind
  • șeruindu‑
singular plural
  • șeruiește
  • șeruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șeruiesc
(să)
  • șeruiesc
  • șeruiam
  • șeruii
  • șeruisem
a II-a (tu)
  • șeruiești
(să)
  • șeruiești
  • șeruiai
  • șeruiși
  • șeruiseși
a III-a (el, ea)
  • șeruiește
(să)
  • șeruiască
  • șeruia
  • șerui
  • șeruise
plural I (noi)
  • șeruim
(să)
  • șeruim
  • șeruiam
  • șeruirăm
  • șeruiserăm
  • șeruisem
a II-a (voi)
  • șeruiți
(să)
  • șeruiți
  • șeruiați
  • șeruirăți
  • șeruiserăți
  • șeruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șeruiesc
(să)
  • șeruiască
  • șeruiau
  • șerui
  • șeruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șerui

  • 1. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cărnosi cărnui descărna

etimologie: