16 definiții pentru șerui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.

ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.

șerui2 vt [At: DM / Pzi: ~esc / E: ger scharren] (Tăb; c. i. piei) A curăța de resturile de carne, înainte de a le pune la argăseală Si: a descărna (2).

șerui1 vt [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 90r/32 / V: (îvr) șir~ / Pzi: ~esc / E: șar2 + -ui cf slv шаровати] (Îvr) 1 A desena (1). 2 A picta. 3 (Pex) A descrie (1).

ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța o piele jupuită de resturile de carne pe care Ie mai are, înainte de a o pune la argăseală; a descărna.

A ȘERUÍ ~iésc tranz. (piei proaspat jupuite) A curăța de resturile de carne (înainte de a le pune la dubit). /cf. sl. šarovati

*ȘERUI vb. (Mold., Ban.) A zugrăvi, a picta, a desena. A: Șeruiaște cruce naintea dvernițelor besearicii. DOSOFTEI, MOL. Mearsi roaba de-au arătat șeruind chipul [bisericii] pre pămînt. DOSOFTEI, VS. Carele. . . forma și chipul avuției fiilor tăi au șeruit și adevărat o au zugrăvit. CD 1698, 22r; cf. CD 1770, 26r. ◊ Fig. Cu frumoase stihuri biruința aceasta precum au fost, o șeruiaște. CANTEMIR, HR. C: Sheruiĕsk. AC, 367. Etimologie: șar + suf. -ui. Cf. sl. šarovati. Vezi și șar, șeruire, șeruitură.

șeruĭésc v. tr. (vsl. šerovatĭ, -rvĭon, a picta. V. șar 1). Vechĭ. (Cant. Dos.). Desemnez, zugrăvesc. – Și șir- (Cant.).

3) șiruĭésc v. tr. V. șeruĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șerui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiesc, 3 sg. șeruiește, imperf. 1 șeruiam; conj. prez. 1 sg. să șeruiesc, 3 să șeruiască

șerui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiesc, imperf. 3 sg. șeruia; conj. prez. 3 șeruiască

șeruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiésc, imperf. 3 sg. șeruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șeruiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘERUI vb. a cărnosi, a descărna, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șeruí (-uésc, -ít), vb. – A rade părul de pe o piele neargăsită. Germ. scheeren.

șeruí (-ésc, -ít), vb. – A picta, a reprezenta. Sl. šerovati „a colora” (Tiktin). Sec. XVII, înv.Der. șeruitură, s. f. (pictură; portret), înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șeruí, șeruiésc, vb. IV (înv.) 1. a zugrăvi, a picta; a desena. 2. a înfățișa în scris.

Intrare: șerui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerui
  • șeruire
  • șeruit
  • șeruitu‑
  • șeruind
  • șeruindu‑
singular plural
  • șeruiește
  • șeruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șeruiesc
(să)
  • șeruiesc
  • șeruiam
  • șeruii
  • șeruisem
a II-a (tu)
  • șeruiești
(să)
  • șeruiești
  • șeruiai
  • șeruiși
  • șeruiseși
a III-a (el, ea)
  • șeruiește
(să)
  • șeruiască
  • șeruia
  • șerui
  • șeruise
plural I (noi)
  • șeruim
(să)
  • șeruim
  • șeruiam
  • șeruirăm
  • șeruiserăm
  • șeruisem
a II-a (voi)
  • șeruiți
(să)
  • șeruiți
  • șeruiați
  • șeruirăți
  • șeruiserăți
  • șeruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șeruiesc
(să)
  • șeruiască
  • șeruiau
  • șerui
  • șeruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șerui, șeruiescverb

  • 1. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.