ȘERPAȘ, șerpași, s. m. Membru al unei populații himalaiene, care servește drept ghid sau cărător în expedițiile alpiniștilor din Himalaia. – Din fr., engl. sherpa.

șerpaș sm [At: DLR / Pl: ~i / E: fr, eg sherpa] Persoană originară din nordul Indiei (Nepal sau zonele învecinate), care însoțește expedițiile din Munții Himalaia și care cară poverile.

ȘERPAȘ, șerpași, s. m. Persoană aparținând unor triburi din Nepal, nordul Indiei etc., care însoțește expedițiile din Himalaia și care cară poverile. – Din fr., engl. sherpa.

ȘERPAȘ s. m. indigen din India, Nepal etc. care însoțește expedițiile pe Himalaia. (< fr., engl. sherpa)

șerpaș s. m. Membru al unor triburi din India, Nepal etc. care însoțește expedițiile pe Himalaia cărând poverile ◊ „Patru alpiniști japonezi și doi șerpași nepalezi au escaladat zilele trecute vârful Baruntse (7220 metri) din masivul Himalaya [...]” R.l. 27 XII 80 p. 6. ♦ (fig.) ◊ „Ce vă fac șerpașii, tovarășe inginer? Așa le spune el celor din colectivul de proiectare: șerpașii.” R.l. 15 VI 79 p. 4; v. și 25 XII 79 p. 6 (din engl. sherpa, pl. sherpas; BD 1972; DEX)

ȘERPAȘ ~i m. Persoană care face parte din unele triburi nepaleze sau indiene și care însoțește expedițiile din Himalaia. /<fr., engl. sherpa

șerpaș s. m., pl. șerpași

șerpaș s. m., pl. șerpași

șerpaș s. m., pl. șerpași