6 definiții pentru șerfui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERFUÍ, șerfuiesc, vb. IV. Tranz. A subția marginea pieilor în timpul confecționării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute. – Din germ. schärfen „a ascuți”.

ȘERFUÍ, șerfuiesc, vb. IV. Tranz. A subția marginea pieilor în timpul confecționării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute. – Din germ. schärfen „a ascuți”.

șerfui vt [At: CV 1949, nr. 8, 31 / Pzi: ~esc / E: ger schärfen „a ascuți”] (Tăb; c. i. marginea pieilor) A subția în timpul prelucrării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute.

ȘERFUÍ, șerfuiesc, vb. IV. Tranz. A subția marginea pieilor prelucrate, pentru a le putea îndoi, suprapune sau coase.

A ȘERFUÍ ~iésc tranz. (piei) A subția pe la margini (pentru a le putea îndoi sau coase mai ușor). /<germ. Scharfen


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șerfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șerfuiésc, imperf. 3 sg. șerfuiá; conj. prez. 3 să șerfuiáscă

șerfuí vb., prez. 1 sg. și 3 pl. șerfuíesc, imperf. 3 sg. șerfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șerfuiáscă

Intrare: șerfui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șerfui
  • șerfuire
  • șerfuit
  • șerfuitu‑
  • șerfuind
  • șerfuindu‑
singular plural
  • șerfuiește
  • șerfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șerfuiesc
(să)
  • șerfuiesc
  • șerfuiam
  • șerfuii
  • șerfuisem
a II-a (tu)
  • șerfuiești
(să)
  • șerfuiești
  • șerfuiai
  • șerfuiși
  • șerfuiseși
a III-a (el, ea)
  • șerfuiește
(să)
  • șerfuiască
  • șerfuia
  • șerfui
  • șerfuise
plural I (noi)
  • șerfuim
(să)
  • șerfuim
  • șerfuiam
  • șerfuirăm
  • șerfuiserăm
  • șerfuisem
a II-a (voi)
  • șerfuiți
(să)
  • șerfuiți
  • șerfuiați
  • șerfuirăți
  • șerfuiserăți
  • șerfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șerfuiesc
(să)
  • șerfuiască
  • șerfuiau
  • șerfui
  • șerfuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șerfui

  • 1. A subția marginea pieilor în timpul confecționării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: