2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șeț, șeață sn, a vz șes

șeț s [At: ANTIPA, P. 607 / Pl: ? / E: nct] (Dob) împletitură de nuiele care formează fundul lesei de prins pește.

ȘES, ȘEÁSĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.

șes, șea [At: PSALT. HUR. 53v/9 / V: (reg) ~t, șeț, șez sn, a, ~c, ~tru, șeș sn / Pl: șeși, ~e a, ~uri sn, (înv) ~ure a / E: ml sessus (Par: al lui sedere „a ședea”)] 1 a (Rar; d. pământ, regiuni) Care este plan Si: drept (34), întins, neted, (rar) șesos. 2 a (Îvr; d. obiecte) Plat. 3 a (Gmt; îvr; îs) Triunghi șeț Triunghi plan. 4 sn Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine Si: câmpie (1), (reg) pustă, șestină1 (1), (înv) șesime2 (1). 5 sn Suprafață plană de pământ situată într-o depresiune Si: (reg) șestină1 (2), zăpodie. 6 sn (Pop) Platou (pe munte sau pe deal) Si: (reg) șestină1 (3). 7 sn (Îvr; pex) Suprafață plană a obiectelor. 8 sn (Îvr) Parte a corpului patrupedelor cuprinsă între șolduri1 (2) și coaste.

ȘES, ȘEÁSĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.

ȘES2, ȘEÁSĂ, șese, adj. (Despre pămînturi, locuri, regiuni etc.) Neted, plan, întins. Au picat în coarnele unui țap care păștea pe un cîmp șes, foarte frumos. SBIERA, P. 166. Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adînc. EMINESCU, O. I 43. – Variantă: (învechit și regional) șeț, șeáță (ODOBESCU, S. A. 83, TEODORESCU, P. P. 111) adj.

ȘES2 șeásă (șeși, șése) rar (despre forme de relief) Care este întins și neted; plat. Câmp ~. /<lat. sessus, ~a, ~um

șes a. neted, fără înălțimi, vorbind de suprafețe: teren șes. [Lat. (LOCUS) SESSUS]. ║ n. 1. suprafață netedă; 2. mare întindere de pământ într’o țară: șesul Bărăganului.

șes, șeasă adj., pl. șeșĭ, șese (lat. sessus, așezat, part d. sidere, a se pune, a se așeza, și d. sedére, a ședea; it. pg. sesso, vfr. ses, sp. siesso, șezut, dos; alb. šeš, șes, cîmp). Neted, plan: loc șes, regiune șeasă. S. n., pl. urĭ. Cîmp, cîmpie: șesu Bărăganuluĭ. – Și șeț (pron. și șăț) în Olt. Argeș și aĭurea în Munt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șes1 (pop.) adj. m.; f. șásă, pl. șése

șes adj. n., f. șásă; pl. n. și f. șése


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘES s., adj. 1. s. v. câmpie. 2. adj. v. drept. 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)

ȘES s., adj. 1. s. (GEOGR.) cîmp, cîmpie, (reg.) cohalm. (Regiune de ~.) 2. adj. drept, neted, plan, plat, (pop.) oblu, (reg.) șesos, (Olt. și Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, șters. (Un loc ~; o suprafață ~.) 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șes (-eásă), adj. – Plan, neted. – Var. șeț. Lat. sĕssus (Pușcariu 1586; REW 7882), cf. alb. šeš (după REW rom. ar proveni din alb., opinie nefondată); cf. și ședea.Der. șeș, s. n. (cîmpie); șest, s. n. (parte netedă a unui obiect; Banat, șes), a cărui explicație pare dificilă (după Candrea, dintr-un lat. *sĕssĭtum); șestină (var. șeștină), s. f. (Olt., Trans., șes, cîmpie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șeț s.n. (reg.) împletitură de nuiele care formează fundul lesei de prins pește.

Intrare: șeț
șeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șes (adj.)
adjectiv feminin (AF17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șa
  • șasa
plural
  • șese
  • șesele
genitiv-dativ singular
  • șese
  • șesei
plural
  • șese
  • șeselor
vocativ singular
plural
șes2 (adj.n.) adjectiv neutru
adjectiv neutru (AN1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șes
  • șesul
  • șesu‑
plural
  • șese
  • șesele
genitiv-dativ singular
  • șes
  • șesului
plural
  • șese
  • șeselor
vocativ singular
plural
adjectiv feminin (AF12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șea
  • șeasa
plural
  • șese
  • șesele
genitiv-dativ singular
  • șese
  • șesei
plural
  • șese
  • șeselor
vocativ singular
plural
adjectiv neutru (AN1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeț
  • șețul
  • șețu‑
plural
  • șețe
  • șețele
genitiv-dativ singular
  • șeț
  • șețului
plural
  • șețe
  • șețelor
vocativ singular
plural
șeață adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeață
  • șeața
plural
  • șețe
  • șețele
genitiv-dativ singular
  • șețe
  • șeței
plural
  • șețe
  • șețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șes (adj.) șasă șeasă șeț șeață

  • 1. Despre pământuri, regiuni:
    exemple
    • Au picat în coarnele unui țap care păștea pe un cîmp șes, foarte frumos. SBIERA, P. 166.
      surse: DLRLC
    • Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adînc. EMINESCU, O. I 43.
      surse: DLRLC

etimologie: