12 definiții pentru șarabană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Reg.) Căruță mare. – Din ucr., rus šaraban.

șaraba sf [At: PAMFILE, A. R. 140 / V: (nob) ~a / Pl: ~ne, (reg) ~băni / E: rs, ucr шарабан] (Mol) Căruță mare, folosită mai ales la transportul poverilor.

ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Reg.) Căruță mare. – Din ucr., rus. šaraban.

ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (Regional) Căruță mare de transport; haraba.

ȘARABÁNĂ ~e f. rar Căruța mare. /<ucr. šaraban

șarabană f. un fel de tramcar (= fr. char à bancs).

*șarabánă f., pl. e (rus. šarabán, d. fr. char à bancs, trăsură mare cu băncĭ saŭ cu canapele). Nord-est. Căruță cu doĭ caĭ. V. poștalion.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șarabánă (reg.) s. f., g.-d. art. șarabánei; pl. șarabáne

șarabánă s. f., g.-d. art. șarabánei; pl. șarabáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șarabánă (șarabáne), s. f. – (Mold.) Șaretă, car cu bănci. Fr. char à bancs, cf. rus. šaraban (Candrea), it. sciarabà (Battisti, V, 3396).

Intrare: șarabană
șarabană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaraba
  • șarabana
plural
  • șarabane
  • șarabanele
genitiv-dativ singular
  • șarabane
  • șarabanei
plural
  • șarabane
  • șarabanelor
vocativ singular
plural

șarabană

etimologie: