15 definiții pentru șansonetă
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘANSONETĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut sentimental sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette.
șansonetă sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~te / E: fr chansonnette] Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut liric sau glumeț (uneori frivol).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘANSONETĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut liric sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ȘANSONETĂ, șansonete, s. f. (Franțuzism) Scurtă compoziție muzicală pentru voce, cu conținut liric sau glumeț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘANSONETĂ s.f. Melodie scurtă pentru voce, cu conținut vesel (uneori frivol). [< fr. chansonnette].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘANSONETĂ s. f. cântec francez de muzică ușoară, de origine populară, cu caracter sentimental sau satiric. (< fr. chansonnette)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȘANSONETĂ ~e f. Cântec francez de proporții reduse, cu conținut liric ori satiric. /<fr. chansonnette
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șansonetă f. canțonetă (= fr. chansonnette).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*șansonétă, V. canțonetă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*canțonétă f., pl. e (it. canzonetta, dim. d. canzone, și fr. chansonnette, dim. d. chanson, care vine d. lat. cántio, -ónis, cîntare). Cîntecel, romanță, poezioară lirică cîntată. – Și șansonetă (după fr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șansonetă s. f., g.-d. art. șansonetei; pl. șansonete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șansonetă s. f., g.-d. art. șansonetei; pl. șansonete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șansonetă s. f., pl. șansonete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șansonetă (șansonete), s. f. – Scurtă compoziție muzicală vocală. Fr. chansonette. Aceleiași familii din fr. chanter, aparțin șantan, s. n. (tavernă, bodegă, cabaret), din fr. café-chantant și șanteză, s. f. (cîntăreață de local); șanticler, s. n. (Arg., lucru prețios, rafinament, obiect excelent), din fr. chanteclair, probabil datorat modei lansată de comedia lui Rostand (cf. Ioradan, BF, IV, 192); șantaj, s. n., din fr. chantage; șantajist, s. m. (persoană care șantajează).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șansonetă (< fr. chansonette, „cânticel”), denumire generică a cântecului francez de muzică ușoară, pe o arie stilistică și tematică extrem de variată, de la melodia sentimentală sau dansantă la cântecul poetic sau politic, în care textul poate căpăta o semnificație egală sau chiar superioară muzicii. Câțiva cunoscuți autori-interpreți de șansonete: Charles Trenet, Charles Aznavour, Gilbert Bécaud, Léo Ferré, Jacques Brel, Michel Polnareff, Georges Brassens.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șansonetă, șansonetesubstantiv feminin
- 1. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut sentimental sau glumeț (uneori frivol). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- chansonnette DEX '09 DEX '98 DN