15 definiții pentru șansonetă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘANSONETĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut sentimental sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette.

șansone sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~te / E: fr chansonnette] Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut liric sau glumeț (uneori frivol).

ȘANSONETĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut liric sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette.

ȘANSONETĂ, șansonete, s. f. (Franțuzism) Scurtă compoziție muzicală pentru voce, cu conținut liric sau glumeț.

ȘANSONE s.f. Melodie scurtă pentru voce, cu conținut vesel (uneori frivol). [< fr. chansonnette].

ȘANSONE s. f. cântec francez de muzică ușoară, de origine populară, cu caracter sentimental sau satiric. (< fr. chansonnette)

ȘANSONETĂ ~e f. Cântec francez de proporții reduse, cu conținut liric ori satiric. /<fr. chansonnette

șansonetă f. canțonetă (= fr. chansonnette).

*canțonétă f., pl. e (it. canzonetta, dim. d. canzone, și fr. chansonnette, dim. d. chanson, care vine d. lat. cántio, -ónis, cîntare). Cîntecel, romanță, poezioară lirică cîntată. – Și șansonetă (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șansone s. f., g.-d. art. șansonetei; pl. șansonete

șansone s. f., g.-d. art. șansonetei; pl. șansonete

șansone s. f., pl. șansonete

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șansonetă (șansonete), s. f. – Scurtă compoziție muzicală vocală. Fr. chansonette. Aceleiași familii din fr. chanter, aparțin șantan, s. n. (tavernă, bodegă, cabaret), din fr. café-chantant și șanteză, s. f. (cîntăreață de local); șanticler, s. n. (Arg., lucru prețios, rafinament, obiect excelent), din fr. chanteclair, probabil datorat modei lansată de comedia lui Rostand (cf. Ioradan, BF, IV, 192); șantaj, s. n., din fr. chantage; șantajist, s. m. (persoană care șantajează).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șansonetă (< fr. chansonette, „cânticel”), denumire generică a cântecului francez de muzică ușoară, pe o arie stilistică și tematică extrem de variată, de la melodia sentimentală sau dansantă la cântecul poetic sau politic, în care textul poate căpăta o semnificație egală sau chiar superioară muzicii. Câțiva cunoscuți autori-interpreți de șansonete: Charles Trenet, Charles Aznavour, Gilbert Bécaud, Léo Ferré, Jacques Brel, Michel Polnareff, Georges Brassens.

Intrare: șansonetă
șansonetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șansone
  • șansoneta
plural
  • șansonete
  • șansonetele
genitiv-dativ singular
  • șansonete
  • șansonetei
plural
  • șansonete
  • șansonetelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șansone, șansonetesubstantiv feminin

  • 1. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut sentimental sau glumeț (uneori frivol). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.