8 definiții pentru șahăr-mahăr

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șahăr-mahăr sn [At: TDRG / V: (reg) ceapar-macar (A: nct), șacăr-macăr / Pl: ~uri / E: ger Schacher + Macher] (Fam; îe) A face (sau a umbla cu) ~ (sau -uri) A escroca pe cineva Si: a înșela.

ȘÁHĂR-MÁHĂR, șahăr-mahăruri, s. n. (Arg.; în expr.) A face (sau a umbla cu) șahăr-mahăr (sau -mahăruri) = a înșela, a escroca pe cineva. – Din pol. szacher-macher, germ. Schacher Macher.

ȘÁHĂR-MÁHĂR, șahăr-mahăruri, s. n. (Arg.; în expr.) A face (sau a umbla cu) șahăr-mahăr (sau -mahăruri) = a înșela, a escroca pe cineva. – Din pol. szacher-macher, germ. Schacher Macher.

ȘAHĂR-MÁHĂR, șahăr-mahăruri, s. n. (Argou, mai ales în expr.) A face (sau a umbla cu) șahăr-mahăr (sau mahărúri) = a face (mici) escrocherii, lucruri incorecte; a fi incorect, a înșela. Umblă cu dosare de șahăr-mahărurile care s-au făcut. PAS, Z. III 259.

șáhăr-máhăr n. fără pl. (pol. szacher-macher, d. germ. schachern, a trafica, și machen, a face). Fam. A face a umbla cu ș., a face matrapazlîcurĭ, a înșela în afacerĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șáhăr-máhăr (în expr.) (arg., fam.) s. n., pl. șáhăr-máhăruri

șáhăr-máhăr s. n., pl. șáhăr-máhăruri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face șahăr-mahăr expr. (intl.) a escroca, a înșela.

a umbla cu șahăr-mahăr / cu șoalda expr. (intl.) a înșela, a escroca (pe cineva).

Intrare: șahăr-mahăr
șahăr-mahăr
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șahăr-mahăr
  • șahăr-mahărul
  • șahăr-mahăru‑
plural
  • șahăr-mahăruri
  • șahăr-mahărurile
genitiv-dativ singular
  • șahăr-mahăr
  • șahăr-mahărului
plural
  • șahăr-mahăruri
  • șahăr-mahărurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șahăr-mahăr

etimologie: