2 intrări
9 definiții
Explicative DEX
șut2 sm [At: BL IV, 200 / Pl: șuți / E: ns cf șuti1] (Arg) Hoț (1).
șut s. m. Hoț de buzunare ◊ „Pe linia autobuzului 331 [...] operează patru echipe a câte patru hoți de buzunare (șuți).” R.l. 24 III 93 p. 8. ◊ „Șuții lucrează, cu profesionalism, la buzunare” Expres 45/94 p. 6 (din șuti)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Suțu m. familie fanariotă ce a dat Munteniei și Moldovei doi Domni (ALEXANDRU și MIHAIL), cu care se încheiă epoca fanariotă în țările române (1818-1821) și Greciei doi poeți distinși: ALEXANDRU SUȚU (1802-1863) și PANAIOTIS SUȚU (1806-1868).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
+șut1/șuț (hoț) (arg.) s. m., pl. șuți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șuț v. șut
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șut
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Argou
șuț, șuți s. m. hoț (mai ales de buzunare)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
ȘUȚ s. v. hoț, menghină, pungaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șut s. v. HOȚ. MENGHINĂ. PUNGAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: Șuțu
Șuțu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șut / șuț
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)