2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNZDRĂVENÍT, -Ă, înzdrăveniți, -te, adj. Însănătoșit; întremat, întărit. – V. înzdrăveni.

ÎNZDRĂVENÍT, -Ă, înzdrăveniți, -te, adj. Însănătoșit; întremat, întărit. – V. înzdrăveni.

înzdrăvenit2, ~ă a [At: PAS, Z. I, 290 / V: ~rev~ / Pl: ~iți, ~e / E: înzdrăveni] 1-2 Care și-a recăpătat (sănătatea sau) puterile.

înzdrăvenit1 sn [At: DA ms / V: ~rev~ / Pl: ~uri / E: înzdrăveni] 1-2 Înzdrăvenire (1-2).

ÎNZDRĂVENÍT, -Ă, înzdrăveniți, -te, adj. Devenit iarăși zdravăn; întremat, însănătoșit, întărit.

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici. ◊ Tranz. Tratamentul l-a înzdrăvenit.În + zdravăn.

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici. ◊ Tranz. Tratamentul l-a înzdrăvenit.În + zdravăn.

înzdrăveni vr [At: M. SADOVEANU, SĂM. II, 228 / V: ~zdre~ / S și: ~sdră~ / Pzi: ~nesc / E: în- + zdravăn] 1-2 A-și recăpăta (sănătatea sau) puterile Si: a se întrema, a se întări, a se învoinici.

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni iarăși zdravăn, puternic; a se întrema, a se întări. Se înzdrăveni oleacă de cum îl cuprinse aerul tare al nopții de vară. VORNIC, P. 209. Nu știa cum să facă să se înzdrăvenească. ISPIRESCU, L. 314.

A ÎNZDRĂVENÍ ~ésc tranz. A face să se înzdrăvenească. /în + zdravăn

A SE ÎNZDRĂVENÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o boală; a prinde puteri; a se face zdravăn; a se întrema; a se înfiripa. /în + zdravăn

înzdrăvenésc v. tr. (d. zdravăn). Fac ĭar zdravăn, însănătoșesc, restabilesc. V. refl. Mă fac ĭar zdravăn. – Și zdrăvenesc și zdrevenesc (vest).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înzdrăvení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înzdrăvenéște, imperf. 3 sg. înzdrăveneá; conj. prez. 3 înzdrăveneáscă

înzdrăvení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzdrăvenésc, imperf. 3 sg. înzdrăveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înzdrăveneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNZDRĂVENÍT adj. (MED.) 1. v. însănătoșit. 2. v. întremat.

ÎNZDRĂVENIT adj. (MED.) 1. îndreptat, înfiripat, însănătoșit, întremat, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Persoană complet ~ după o boală.) 2. fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, întremat, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav oarecum ~.)

ÎNZDRĂVENÍ vb. 1. v. însănătoși. 2. v. întrema.

ÎNZDRĂVENI vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ complet după boală.) 2. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (Bolnavul s-a mai ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenésc, vb. IV. ~ 2. Intranz. (Banat, Trans. de V.) A strănuta. (din zdravăn cu pref. în-; sensul al doilea se explică prin formula zdravăn = sănătos, care li se spune celor care strănută)

Intrare: înzdrăvenit
înzdrăvenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înzdrăvenit
  • ‑nzdrăvenit
  • înzdrăvenitul
  • înzdrăvenitu‑
  • ‑nzdrăvenitul
  • ‑nzdrăvenitu‑
  • înzdrăveni
  • ‑nzdrăveni
  • înzdrăvenita
  • ‑nzdrăvenita
plural
  • înzdrăveniți
  • ‑nzdrăveniți
  • înzdrăveniții
  • ‑nzdrăveniții
  • înzdrăvenite
  • ‑nzdrăvenite
  • înzdrăvenitele
  • ‑nzdrăvenitele
genitiv-dativ singular
  • înzdrăvenit
  • ‑nzdrăvenit
  • înzdrăvenitului
  • ‑nzdrăvenitului
  • înzdrăvenite
  • ‑nzdrăvenite
  • înzdrăvenitei
  • ‑nzdrăvenitei
plural
  • înzdrăveniți
  • ‑nzdrăveniți
  • înzdrăveniților
  • ‑nzdrăveniților
  • înzdrăvenite
  • ‑nzdrăvenite
  • înzdrăvenitelor
  • ‑nzdrăvenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înzdrăveni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înzdrăveni
  • ‑nzdrăveni
  • înzdrăvenire
  • ‑nzdrăvenire
  • înzdrăvenit
  • ‑nzdrăvenit
  • înzdrăvenitu‑
  • ‑nzdrăvenitu‑
  • înzdrăvenind
  • ‑nzdrăvenind
  • înzdrăvenindu‑
  • ‑nzdrăvenindu‑
singular plural
  • înzdrăvenește
  • ‑nzdrăvenește
  • înzdrăveniți
  • ‑nzdrăveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înzdrăvenesc
  • ‑nzdrăvenesc
(să)
  • înzdrăvenesc
  • ‑nzdrăvenesc
  • înzdrăveneam
  • ‑nzdrăveneam
  • înzdrăvenii
  • ‑nzdrăvenii
  • înzdrăvenisem
  • ‑nzdrăvenisem
a II-a (tu)
  • înzdrăvenești
  • ‑nzdrăvenești
(să)
  • înzdrăvenești
  • ‑nzdrăvenești
  • înzdrăveneai
  • ‑nzdrăveneai
  • înzdrăveniși
  • ‑nzdrăveniși
  • înzdrăveniseși
  • ‑nzdrăveniseși
a III-a (el, ea)
  • înzdrăvenește
  • ‑nzdrăvenește
(să)
  • înzdrăvenească
  • ‑nzdrăvenească
  • înzdrăvenea
  • ‑nzdrăvenea
  • înzdrăveni
  • ‑nzdrăveni
  • înzdrăvenise
  • ‑nzdrăvenise
plural I (noi)
  • înzdrăvenim
  • ‑nzdrăvenim
(să)
  • înzdrăvenim
  • ‑nzdrăvenim
  • înzdrăveneam
  • ‑nzdrăveneam
  • înzdrăvenirăm
  • ‑nzdrăvenirăm
  • înzdrăveniserăm
  • ‑nzdrăveniserăm
  • înzdrăvenisem
  • ‑nzdrăvenisem
a II-a (voi)
  • înzdrăveniți
  • ‑nzdrăveniți
(să)
  • înzdrăveniți
  • ‑nzdrăveniți
  • înzdrăveneați
  • ‑nzdrăveneați
  • înzdrăvenirăți
  • ‑nzdrăvenirăți
  • înzdrăveniserăți
  • ‑nzdrăveniserăți
  • înzdrăveniseți
  • ‑nzdrăveniseți
a III-a (ei, ele)
  • înzdrăvenesc
  • ‑nzdrăvenesc
(să)
  • înzdrăvenească
  • ‑nzdrăvenească
  • înzdrăveneau
  • ‑nzdrăveneau
  • înzdrăveni
  • ‑nzdrăveni
  • înzdrăveniseră
  • ‑nzdrăveniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdreveni
  • zdrevenire
  • zdrevenit
  • zdrevenitu‑
  • zdrevenind
  • zdrevenindu‑
singular plural
  • zdrevenește
  • zdreveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrevenesc
(să)
  • zdrevenesc
  • zdreveneam
  • zdrevenii
  • zdrevenisem
a II-a (tu)
  • zdrevenești
(să)
  • zdrevenești
  • zdreveneai
  • zdreveniși
  • zdreveniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrevenește
(să)
  • zdrevenească
  • zdrevenea
  • zdreveni
  • zdrevenise
plural I (noi)
  • zdrevenim
(să)
  • zdrevenim
  • zdreveneam
  • zdrevenirăm
  • zdreveniserăm
  • zdrevenisem
a II-a (voi)
  • zdreveniți
(să)
  • zdreveniți
  • zdreveneați
  • zdrevenirăți
  • zdreveniserăți
  • zdreveniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrevenesc
(să)
  • zdrevenească
  • zdreveneau
  • zdreveni
  • zdreveniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înzdrăvenit

etimologie:

  • vezi înzdrăveni
    surse: DEX '09 DEX '98

înzdrăveni înzdrăvenire înzdrăvenit înzdrevenire zdreveni

  • 1. reflexiv A se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: însănătoși întrema attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se înzdrăveni oleacă de cum îl cuprinse aerul tare al nopții de vară. VORNIC, P. 209.
      surse: DLRLC
    • Nu știa cum să facă să se înzdrăvenească. ISPIRESCU, L. 314.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + zdravăn
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX