2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVOINICÍ, învoinicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. – În + voinic.

ÎNVOINICÍ, învoinicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. – În + voinic.

învoinici vr [At: PANN, P. V. 126 / Pzi: ~cesc / E: în- + voinic] (Rar) 1 A deveni voinic. 2 A se înzdrăveni.

A ÎNVOINICÍ ~ésc tranz. fam. A face să se învoinicească. /în + voinic

A SE ÎNVOINICÍ mă ~ésc intranz. A căpăta forțe fizice și/sau morale; a prinde puteri; a deveni voinic; a se împuternici. /în + voinic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învoinicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învoinicésc, imperf. 3 sg. învoiniceá; conj. prez. 3 învoiniceáscă

învoinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învoinicésc, imperf. 3 sg. învoiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. învoiniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A se învoinici ≠ a se moleși

Intrare: învoinicire
învoinicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învoinicire
  • ‑nvoinicire
  • învoinicirea
  • ‑nvoinicirea
plural
  • învoiniciri
  • ‑nvoiniciri
  • învoinicirile
  • ‑nvoinicirile
genitiv-dativ singular
  • învoiniciri
  • ‑nvoiniciri
  • învoinicirii
  • ‑nvoinicirii
plural
  • învoiniciri
  • ‑nvoiniciri
  • învoinicirilor
  • ‑nvoinicirilor
vocativ singular
plural
Intrare: învoinici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învoinici
  • ‑nvoinici
  • învoinicire
  • ‑nvoinicire
  • învoinicit
  • ‑nvoinicit
  • învoinicitu‑
  • ‑nvoinicitu‑
  • învoinicind
  • ‑nvoinicind
  • învoinicindu‑
  • ‑nvoinicindu‑
singular plural
  • învoinicește
  • ‑nvoinicește
  • învoiniciți
  • ‑nvoiniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învoinicesc
  • ‑nvoinicesc
(să)
  • învoinicesc
  • ‑nvoinicesc
  • învoiniceam
  • ‑nvoiniceam
  • învoinicii
  • ‑nvoinicii
  • învoinicisem
  • ‑nvoinicisem
a II-a (tu)
  • învoinicești
  • ‑nvoinicești
(să)
  • învoinicești
  • ‑nvoinicești
  • învoiniceai
  • ‑nvoiniceai
  • învoiniciși
  • ‑nvoiniciși
  • învoiniciseși
  • ‑nvoiniciseși
a III-a (el, ea)
  • învoinicește
  • ‑nvoinicește
(să)
  • învoinicească
  • ‑nvoinicească
  • învoinicea
  • ‑nvoinicea
  • învoinici
  • ‑nvoinici
  • învoinicise
  • ‑nvoinicise
plural I (noi)
  • învoinicim
  • ‑nvoinicim
(să)
  • învoinicim
  • ‑nvoinicim
  • învoiniceam
  • ‑nvoiniceam
  • învoinicirăm
  • ‑nvoinicirăm
  • învoiniciserăm
  • ‑nvoiniciserăm
  • învoinicisem
  • ‑nvoinicisem
a II-a (voi)
  • învoiniciți
  • ‑nvoiniciți
(să)
  • învoiniciți
  • ‑nvoiniciți
  • învoiniceați
  • ‑nvoiniceați
  • învoinicirăți
  • ‑nvoinicirăți
  • învoiniciserăți
  • ‑nvoiniciserăți
  • învoiniciseți
  • ‑nvoiniciseți
a III-a (ei, ele)
  • învoinicesc
  • ‑nvoinicesc
(să)
  • învoinicească
  • ‑nvoinicească
  • învoiniceau
  • ‑nvoiniceau
  • învoinici
  • ‑nvoinici
  • învoiniciseră
  • ‑nvoiniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)