opțiuni
  • info

7 definiții pentru învoinicire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVOINICI, învoinicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. – În + voinic.

ÎNVOINICI, învoinicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. – În + voinic.

învoinici vr [At: PANN, P. V. 126 / Pzi: ~cesc / E: în- + voinic] (Rar) 1 A deveni voinic. 2 A se înzdrăveni.

A ÎNVOINICI ~esc tranz. fam. A face să se învoinicească. /în + voinic

A SE ÎNVOINICI mă ~esc intranz. A căpăta forțe fizice și/sau morale; a prinde puteri; a deveni voinic; a se împuternici. /în + voinic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învoinici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învoinicesc, imperf. 3 sg. învoinicea; conj. prez. 3 să învoinicească

învoinici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învoinicesc, imperf. 3 sg. învoinicea; conj. prez. 3 sg. și pl. învoinicească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A se învoinici ≠ a se moleși

Intrare: învoinicire
învoinicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învoinicire
  • ‑nvoinicire
  • învoinicirea
  • ‑nvoinicirea
plural
  • învoiniciri
  • ‑nvoiniciri
  • învoinicirile
  • ‑nvoinicirile
genitiv-dativ singular
  • învoiniciri
  • ‑nvoiniciri
  • învoinicirii
  • ‑nvoinicirii
plural
  • învoiniciri
  • ‑nvoiniciri
  • învoinicirilor
  • ‑nvoinicirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învoinici, învoinicescverb

etimologie:
  • În + voinic DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.