2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învoința vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 107/25 / Pzi: ez / E: învoință] (Înv; nob) 1 A permite. 2 A acorda (3).

învoințéz v. tr. Vechĭ. Permit.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învoințá vb. I (înv.) a da voie, a încuviința, a îngădui, a permite.

Intrare: învoințat
învoințat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învoințat
  • ‑nvoințat
  • învoințatul
  • învoințatu‑
  • ‑nvoințatul
  • ‑nvoințatu‑
  • învoința
  • ‑nvoința
  • învoințata
  • ‑nvoințata
plural
  • învoințați
  • ‑nvoințați
  • învoințații
  • ‑nvoințații
  • învoințate
  • ‑nvoințate
  • învoințatele
  • ‑nvoințatele
genitiv-dativ singular
  • învoințat
  • ‑nvoințat
  • învoințatului
  • ‑nvoințatului
  • învoințate
  • ‑nvoințate
  • învoințatei
  • ‑nvoințatei
plural
  • învoințați
  • ‑nvoințați
  • învoințaților
  • ‑nvoințaților
  • învoințate
  • ‑nvoințate
  • învoințatelor
  • ‑nvoințatelor
vocativ singular
plural
Intrare: învoința
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învoința
  • ‑nvoința
  • învoințare
  • ‑nvoințare
  • învoințat
  • ‑nvoințat
  • învoințatu‑
  • ‑nvoințatu‑
  • învoințând
  • ‑nvoințând
  • învoințându‑
  • ‑nvoințându‑
singular plural
  • învoințea
  • ‑nvoințea
  • învoințați
  • ‑nvoințați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învoințez
  • ‑nvoințez
(să)
  • învoințez
  • ‑nvoințez
  • învoințam
  • ‑nvoințam
  • învoințai
  • ‑nvoințai
  • învoințasem
  • ‑nvoințasem
a II-a (tu)
  • învoințezi
  • ‑nvoințezi
(să)
  • învoințezi
  • ‑nvoințezi
  • învoințai
  • ‑nvoințai
  • învoințași
  • ‑nvoințași
  • învoințaseși
  • ‑nvoințaseși
a III-a (el, ea)
  • învoințea
  • ‑nvoințea
(să)
  • învoințeze
  • ‑nvoințeze
  • învoința
  • ‑nvoința
  • învoință
  • ‑nvoință
  • învoințase
  • ‑nvoințase
plural I (noi)
  • învoințăm
  • ‑nvoințăm
(să)
  • învoințăm
  • ‑nvoințăm
  • învoințam
  • ‑nvoințam
  • învoințarăm
  • ‑nvoințarăm
  • învoințaserăm
  • ‑nvoințaserăm
  • învoințasem
  • ‑nvoințasem
a II-a (voi)
  • învoințați
  • ‑nvoințați
(să)
  • învoințați
  • ‑nvoințați
  • învoințați
  • ‑nvoințați
  • învoințarăți
  • ‑nvoințarăți
  • învoințaserăți
  • ‑nvoințaserăți
  • învoințaseți
  • ‑nvoințaseți
a III-a (ei, ele)
  • învoințea
  • ‑nvoințea
(să)
  • învoințeze
  • ‑nvoințeze
  • învoințau
  • ‑nvoințau
  • învoința
  • ‑nvoința
  • învoințaseră
  • ‑nvoințaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)