3 definiții pentru învoința
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
învoința vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 107/25 / Pzi: ~țez / E: învoință] (Înv; nob) 1 A permite. 2 A acorda (3).
învoințéz v. tr. Vechĭ. Permit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
învoința vb. I (înv.) a da voie, a încuviința, a îngădui, a permite.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: învoința
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)