8 definiții pentru învigora


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVIGORÁ, învigorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. – În + vigoare.

ÎNVIGORÁ, învigorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. – În + vigoare.

învigora [At: ALEXI, W. / Pzi: ~rez / E: în- + vigoare] 1-2 vtr A (se) face viguros Si: a (se) înzdrăveni (3-4).

ÎNVIGORÁ vb. I. tr., refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. [< it. învigorare].

ÎNVIGORÁ vb. tr., refl. a (se) face viguros; a (se) însănătoși. (< it. invigorare)

A SE ÎNVIGORÁ mă ~éz intranz. A căpăta putere; a se întrema; a se înviora. /în + vigoare

A ÎNVIGORÁ ~éz tranz. A face să se învigoreze; a întrema; a înviora. /în + vigoare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învigorá vb., ind. prez. 1 sg. învigoréz, 3 sg. și pl. învigoreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: învigora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învigora
  • ‑nvigora
  • învigorare
  • ‑nvigorare
  • învigorat
  • ‑nvigorat
  • învigoratu‑
  • ‑nvigoratu‑
  • învigorând
  • ‑nvigorând
  • învigorându‑
  • ‑nvigorându‑
singular plural
  • învigorea
  • ‑nvigorea
  • învigorați
  • ‑nvigorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învigorez
  • ‑nvigorez
(să)
  • învigorez
  • ‑nvigorez
  • învigoram
  • ‑nvigoram
  • învigorai
  • ‑nvigorai
  • învigorasem
  • ‑nvigorasem
a II-a (tu)
  • învigorezi
  • ‑nvigorezi
(să)
  • învigorezi
  • ‑nvigorezi
  • învigorai
  • ‑nvigorai
  • învigorași
  • ‑nvigorași
  • învigoraseși
  • ‑nvigoraseși
a III-a (el, ea)
  • învigorea
  • ‑nvigorea
(să)
  • învigoreze
  • ‑nvigoreze
  • învigora
  • ‑nvigora
  • învigoră
  • ‑nvigoră
  • învigorase
  • ‑nvigorase
plural I (noi)
  • învigorăm
  • ‑nvigorăm
(să)
  • învigorăm
  • ‑nvigorăm
  • învigoram
  • ‑nvigoram
  • învigorarăm
  • ‑nvigorarăm
  • învigoraserăm
  • ‑nvigoraserăm
  • învigorasem
  • ‑nvigorasem
a II-a (voi)
  • învigorați
  • ‑nvigorați
(să)
  • învigorați
  • ‑nvigorați
  • învigorați
  • ‑nvigorați
  • învigorarăți
  • ‑nvigorarăți
  • învigoraserăți
  • ‑nvigoraserăți
  • învigoraseți
  • ‑nvigoraseți
a III-a (ei, ele)
  • învigorea
  • ‑nvigorea
(să)
  • învigoreze
  • ‑nvigoreze
  • învigorau
  • ‑nvigorau
  • învigora
  • ‑nvigora
  • învigoraseră
  • ‑nvigoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învigora

etimologie:

  • În + vigoare
    surse: DEX '98 DEX '09