9 definiții pentru înveselitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVESELITÓR, -OÁRE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție. – Înveseli + suf. -tor.

ÎNVESELITÓR, -OÁRE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție. – Înveseli + suf. -tor.

înveselitor, ~oare a [At: MINEIUL (1776), 31/2 / Pl: ~i, ~oare / E: înveseli + ~(i)tor] 1 Care înveselește (1). 2 Care creează o stare de bună dispoziție. 3 Care face plăcere Si: plăcut. 4-5 Care dă un aspect mai puțin (mohorât sau) monoton.

ÎNVESELITÓR, -OÁRE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care provoacă veselie, bună dispoziție, voioșie. Conversația lor n-avea... nimic înveselitor. C. PETRESCU, C. V. 18.

ÎNVESELITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înveselește; care contribuie la înveselire. /a înveseli + suf. ~tor

înveselitor a. care înveselește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înveselitór adj. m., pl. înveselitóri; f. sg. și pl. înveselitoáre

înveselitór adj. m., pl. înveselitóri; f. sg. și pl. înveselitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVESELITÓR adj. (pop.) veselitor, (înv.) veselnic. (O întâmplare ~oare.)

ÎNVESELITOR adj. (pop.) veselitor, (înv.) veselnic. (O întîmplare ~.)

Intrare: înveselitor
înveselitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveselitor
  • ‑nveselitor
  • înveselitorul
  • înveselitoru‑
  • ‑nveselitorul
  • ‑nveselitoru‑
  • înveselitoare
  • ‑nveselitoare
  • înveselitoarea
  • ‑nveselitoarea
plural
  • înveselitori
  • ‑nveselitori
  • înveselitorii
  • ‑nveselitorii
  • înveselitoare
  • ‑nveselitoare
  • înveselitoarele
  • ‑nveselitoarele
genitiv-dativ singular
  • înveselitor
  • ‑nveselitor
  • înveselitorului
  • ‑nveselitorului
  • înveselitoare
  • ‑nveselitoare
  • înveselitoarei
  • ‑nveselitoarei
plural
  • înveselitori
  • ‑nveselitori
  • înveselitorilor
  • ‑nveselitorilor
  • înveselitoare
  • ‑nveselitoare
  • înveselitoarelor
  • ‑nveselitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înveselitor

  • 1. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: veselitor veselnic un exemplu
    exemple
    • Conversația lor n-avea... nimic înveselitor. C. PETRESCU, C. V. 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înveseli + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98