12 definiții pentru învârteală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVÂRTEÁLĂ, învârteli, s. f. 1. Învârtire, întoarcere, răsucire. 2. (Fam.; mai ales la pl.) Manevră (necinstită) folosită pentru obținerea unor profituri (individuale). – Învârti + suf. -eală.

ÎNVÂRTEÁLĂ, învârteli, s. f. 1. Învârtire, întoarcere, răsucire. 2. (Fam.; mai ales la pl.) Manevră (necinstită) folosită pentru obținerea unor profituri (individuale). – Învârti + suf. -eală.

învârtea sf [At: CONACHI, P. 271 / Pl: ~eli / E: învârti + -eală] 1 Învârtire (1). 2 Sucire a corpului, membrelor cu scopul de a provoca râsul Si: contorsiune. 3 (Fig) Șiretenie. 4 (Fam; mpl) Manevră necinstită folosită pentru obținerea unor profituri Si: fraudă, înșelăciune. 5-6 (Fam) Sustragere a cuiva prin înșelăciune de la obligațiile sale (militare).

ÎNVÂRTEÁLĂ ~éli f. 1) v. A ÎNVÂRTI și A SE ÎNVÂRTI. 2) fig. Manipulație în vederea obținerii unui profit personal; afacere necinstită. /a învârti + suf. ~eală

ÎNVÎRTEÁLĂ, învîrteli, s. f. 1. Învîrtire, învîrtitură, întoarcere, răsucire. Amețiți de atîta învîrteală, se clatină de ici-colo. REBREANU, I. 13. Învîrtelile și strîmbăturile pehlivanilor și ale măscăricilor. FILIMON, C. 58. 2. (Familiar) Procedee abile, necinstite, întrebuințate de cineva pentru a obține avantaje personale în orice situație. Au luat concesia niște ingineri. Niște hoți... Să te ții învîrteală... Învîrteli peste tot. PAS, Z. IV 247. Se pricepea la învîrteli și afaceri. SADOVEANU, M. C. 7.

învîrteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a învîrti. Învîrtitură. Fig. Iron. Acțiunea de a ocupa un loc bun pin șiretenie: a umbla după învîrteală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învârteálă s. f., g.-d. art. învârtélii; pl. învârtéli

învârteálă s. f., g.-d. art. învârtélii; pl. învârtéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVÂRTEÁLĂ s. v. afacere, speculație.

ÎNVÎRTEA s. întoarcere, învîrtire, învîrtit, învîrtitură, răsucire, rotație, rotire, rotit, (pop.) rotitură, rotocol. (O ~ de 360 de grade.)

învîrtea s. v. AFACERE. SPECULAȚIE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

învârteală, învârteli s. f. manevră necinstită folosită pentru obținerea unor profituri personale

Intrare: învârteală
învârteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învârtea
  • ‑nvârtea
  • învârteala
  • ‑nvârteala
plural
  • învârteli
  • ‑nvârteli
  • învârtelile
  • ‑nvârtelile
genitiv-dativ singular
  • învârteli
  • ‑nvârteli
  • învârtelii
  • ‑nvârtelii
plural
  • învârteli
  • ‑nvârteli
  • învârtelilor
  • ‑nvârtelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învârteală

etimologie:

  • Învârti + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98