2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTROIENÍT, -Ă, întroieniți, -te, adj. Cufundat, imobilizat în zăpadă, înzăpezit. [Pr.: -tro-ie-] – V. întroieni.

ÎNTROIENÍT, -Ă, întroieniți, -te, adj. Cufundat, imobilizat în zăpadă, înzăpezit. [Pr.: -tro-ie-] – V. întroieni.

întroienit, ~ă a [At: BOGZA, C. O. 358 / Pl: ~iți, ~e / E: întroieni] 1 Acoperit cu troiene. 2 Imobilizat în zăpadă Si: înzăpezit, înnămețit.

ÎNTROIENÍT, -Ă, întroieniți, -te, adj. Cufundat, imobilizat în zăpadă; înzăpezit.

ÎNTROIENÍ, întroienesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. [Pr.: -tro-ie-] – În + troian.

ÎNTROIENÍ, întroienesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi. [Pr.: -tro-ie-] – În + troian.

întroieni vtr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + troian] 1-2 A (se) acoperi cu troiene Si: a (se) înnămeți, a (se) înzăpezi.

ÎNTROIENÍ, întroienesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu troiene, a înfunda cu troiene de zăpadă; a troieni, a înzăpezi. Viscolul a întroienit drumurile.Refl. Ajungi prin Constanța la București în cîteva zile, cînd trenul nu se întroienește în Bărăgan. BART, E. 309.

întroienì v. a acoperi cu troiene de zăpadă.

întroĭenésc și troĭenésc v. tr. (d. troĭan). Acoper cu troĭanu, nămețesc: zăpada a troĭenit casa. V. refl. Mă înțepenesc în troĭan, în zăpadă groasă: trenu s’a întroĭenit. V. împotmolesc și înzăpădesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întroiení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întroienésc, imperf. 3 sg. întroieneá; conj. prez. 3 întroieneáscă

întroiení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întroienésc, imperf. 3 sg. întroieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. întroieneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTROIENÍT adj. v. înzăpezit.

ÎNTROIENIT adj. înnămețit, înzăpezit, nămețit, troienit, (reg.) omețit.

ÎNTROIENÍ vb. v. înzăpezi.

ÎNTROIENI vb. a (se) înnămeți, a (se) înzăpezi, a (se) nămeți, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întroiení, vb. tranz., refl. – A acoperi cu troiene. – Din în- + troian „nămete” (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: întroienit
întroienit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întroienit
  • ‑ntroienit
  • întroienitul
  • întroienitu‑
  • ‑ntroienitul
  • ‑ntroienitu‑
  • întroieni
  • ‑ntroieni
  • întroienita
  • ‑ntroienita
plural
  • întroieniți
  • ‑ntroieniți
  • întroieniții
  • ‑ntroieniții
  • întroienite
  • ‑ntroienite
  • întroienitele
  • ‑ntroienitele
genitiv-dativ singular
  • întroienit
  • ‑ntroienit
  • întroienitului
  • ‑ntroienitului
  • întroienite
  • ‑ntroienite
  • întroienitei
  • ‑ntroienitei
plural
  • întroieniți
  • ‑ntroieniți
  • întroieniților
  • ‑ntroieniților
  • întroienite
  • ‑ntroienite
  • întroienitelor
  • ‑ntroienitelor
vocativ singular
plural
Intrare: întroieni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întroieni
  • ‑ntroieni
  • întroienire
  • ‑ntroienire
  • întroienit
  • ‑ntroienit
  • întroienitu‑
  • ‑ntroienitu‑
  • întroienind
  • ‑ntroienind
  • întroienindu‑
  • ‑ntroienindu‑
singular plural
  • întroienește
  • ‑ntroienește
  • întroieniți
  • ‑ntroieniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întroienesc
  • ‑ntroienesc
(să)
  • întroienesc
  • ‑ntroienesc
  • întroieneam
  • ‑ntroieneam
  • întroienii
  • ‑ntroienii
  • întroienisem
  • ‑ntroienisem
a II-a (tu)
  • întroienești
  • ‑ntroienești
(să)
  • întroienești
  • ‑ntroienești
  • întroieneai
  • ‑ntroieneai
  • întroieniși
  • ‑ntroieniși
  • întroieniseși
  • ‑ntroieniseși
a III-a (el, ea)
  • întroienește
  • ‑ntroienește
(să)
  • întroienească
  • ‑ntroienească
  • întroienea
  • ‑ntroienea
  • întroieni
  • ‑ntroieni
  • întroienise
  • ‑ntroienise
plural I (noi)
  • întroienim
  • ‑ntroienim
(să)
  • întroienim
  • ‑ntroienim
  • întroieneam
  • ‑ntroieneam
  • întroienirăm
  • ‑ntroienirăm
  • întroieniserăm
  • ‑ntroieniserăm
  • întroienisem
  • ‑ntroienisem
a II-a (voi)
  • întroieniți
  • ‑ntroieniți
(să)
  • întroieniți
  • ‑ntroieniți
  • întroieneați
  • ‑ntroieneați
  • întroienirăți
  • ‑ntroienirăți
  • întroieniserăți
  • ‑ntroieniserăți
  • întroieniseți
  • ‑ntroieniseți
a III-a (ei, ele)
  • întroienesc
  • ‑ntroienesc
(să)
  • întroienească
  • ‑ntroienească
  • întroieneau
  • ‑ntroieneau
  • întroieni
  • ‑ntroieni
  • întroieniseră
  • ‑ntroieniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întroienit

etimologie:

  • vezi întroieni
    surse: DEX '09 DEX '98

întroieni întroienire întroienit

  • 1. A (se) acoperi cu troiene; a (se) înzăpezi.
    exemple
    • Viscolul a întroienit drumurile.
      surse: DLRLC
    • Ajungi prin Constanța la București în cîteva zile, cînd trenul nu se întroienește în Bărăgan. BART, E. 309.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + troian
    surse: DEX '09 DEX '98