9 definiții pentru întristător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRISTĂTÓR, -OÁRE, întristători, -oare, adj. Care întristează. – Întrista + suf. -ător.

ÎNTRISTĂTÓR, -OÁRE, întristători, -oare, adj. Care întristează. – Întrista + suf. -ător.

întristător, ~oare a [At: BELDIMAN, N. P. II, 112/4 / Pl: ~i, ~oare / E: întrista + -(ă)tor)] Care întristează (1).

ÎNTRISTĂTÓR, -OÁRE, întristători, -oare, adj. Care întristează, care produce tristețe. Pe sub amurgu-ntristător Curg vălmășaguri de suspine. MACEDONSKI, O. I 192. Priveau tăcuți, printre frunzele galbene de toamnă, la întristătorul apus al soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 142. Eu cînt în umbra-ntristătoare, În valea cea de doruri. ALECSANDRI, P. III 182.

ÎNTRISTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care întristează; care provoacă tristețe. /a întrista + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întristătór adj. m., pl. întristătóri; f. sg. și pl. întristătoáre

întristătór adj. m., pl. întristătóri; f. sg. și pl. întristătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTRISTĂTÓR adj. 1. (înv.) mâhnicios, mâhnitor. (O veste ~oare.) 2. dureros, trist. (O situație ~oare.)

ÎNTRISTĂTOR adj. 1. (înv.) mîhnicios, mîhnitor. (O veste ~.) 2. dureros, trist. (O situație ~.)

Intrare: întristător
întristător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întristător
  • ‑ntristător
  • întristătorul
  • întristătoru‑
  • ‑ntristătorul
  • ‑ntristătoru‑
  • întristătoare
  • ‑ntristătoare
  • întristătoarea
  • ‑ntristătoarea
plural
  • întristători
  • ‑ntristători
  • întristătorii
  • ‑ntristătorii
  • întristătoare
  • ‑ntristătoare
  • întristătoarele
  • ‑ntristătoarele
genitiv-dativ singular
  • întristător
  • ‑ntristător
  • întristătorului
  • ‑ntristătorului
  • întristătoare
  • ‑ntristătoare
  • întristătoarei
  • ‑ntristătoarei
plural
  • întristători
  • ‑ntristători
  • întristătorilor
  • ‑ntristătorilor
  • întristătoare
  • ‑ntristătoare
  • întristătoarelor
  • ‑ntristătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întristător

  • 1. Care întristează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe sub amurgu-ntristător Curg vălmășaguri de suspine. MACEDONSKI, O. I 192.
      surse: DLRLC
    • Priveau tăcuți, printre frunzele galbene de toamnă, la întristătorul apus al soarelui. VLAHUȚĂ, O. A. 142.
      surse: DLRLC
    • Eu cînt în umbra-ntristătoare, În valea cea de doruri. ALECSANDRI, P. III 182.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Întrista + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98