4 definiții pentru întrevorbire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREVORBÍRE, întrevorbiri, s. f. (Înv. și reg.) Convorbire. – Între1- + vorbire.

ÎNTREVORBÍRE, întrevorbiri, s. f. (Înv. și reg.) Convorbire. – Între1- + vorbire.

întrevorbire sf [At: DONICI, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: întrevorbi] (Nob) Convorbire.

*întrevorbire f. (după fr. entretien). Întrevedere. Dialog, conversațiune.

Intrare: întrevorbire
întrevorbire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrevorbire
  • ‑ntrevorbire
  • întrevorbirea
  • ‑ntrevorbirea
plural
  • întrevorbiri
  • ‑ntrevorbiri
  • întrevorbirile
  • ‑ntrevorbirile
genitiv-dativ singular
  • întrevorbiri
  • ‑ntrevorbiri
  • întrevorbirii
  • ‑ntrevorbirii
plural
  • întrevorbiri
  • ‑ntrevorbiri
  • întrevorbirilor
  • ‑ntrevorbirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)