2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
întremâncare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: întremânca] (Frm; fig; iuz) Distrugere reciprocă.
întremânca vr [At: DA ms / Pzi: întremănânc / E: între + mânca] (Frm; fig; iuz) A se distruge unul pe altul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
întremâncáre s.f. (înv.) devorare între oameni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întremâncá vb. I refl. (înv.) a se mânca (unul pe altul).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: întremâncare
întremâncare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: întremânca
| verb (V11) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)