2 intrări
4 definiții
Explicative DEX
întremâncare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: întremânca] (Frm; fig; iuz) Distrugere reciprocă.
întremânca vr [At: DA ms / Pzi: întremănânc / E: între + mânca] (Frm; fig; iuz) A se distruge unul pe altul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
întremâncare s.f. (înv.) devorare între oameni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întremânca vb. I refl. (înv.) a se mânca (unul pe altul).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: întremâncare
întremâncare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: întremânca
verb (V11) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)