2 definiții pentru întremânca

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întremânca vr [At: DA ms / Pzi: întremănânc / E: între + mânca] (Frm; fig; iuz) A se distruge unul pe altul.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întremânca vb. I refl. (înv.) a se mânca (unul pe altul).

Intrare: întremânca
întremânca verb grupa I conjugarea I
verb (V11)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întremânca
  • ‑ntremânca
  • întremâncare
  • ‑ntremâncare
  • întremâncat
  • ‑ntremâncat
  • întremâncatu‑
  • ‑ntremâncatu‑
  • întremâncând
  • ‑ntremâncând
  • întremâncându‑
  • ‑ntremâncându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • întremănâncă
  • ‑ntremănâncă
  • întremâncă
  • ‑ntremâncă
(să)
  • întremănânce
  • ‑ntremănânce
  • întremânce
  • ‑ntremânce
  • întremânca
  • ‑ntremânca
  • întremâncă
  • ‑ntremâncă
  • întremâncase
  • ‑ntremâncase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • întremănâncă
  • ‑ntremănâncă
  • întremâncă
  • ‑ntremâncă
(să)
  • întremănânce
  • ‑ntremănânce
  • întremânce
  • ‑ntremânce
  • întremâncau
  • ‑ntremâncau
  • întremânca
  • ‑ntremânca
  • întremâncaseră
  • ‑ntremâncaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)