4 definiții pentru întremâncare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
întremâncare sf [At: DA ms / Pl: ~cări / E: întremânca] (Frm; fig; iuz) Distrugere reciprocă.
întremânca vr [At: DA ms / Pzi: întremănânc / E: între + mânca] (Frm; fig; iuz) A se distruge unul pe altul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
întremâncare s.f. (înv.) devorare între oameni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întremânca vb. I refl. (înv.) a se mânca (unul pe altul).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: întremâncare
întremâncare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)