10 definiții pentru întrarma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRARMÁ, întrarmez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înarma. – Întru + armă.

ÎNTRARMÁ, întrarmez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înarma. – Întru + armă.

întrarma2 vtr [At: I. IONESCU, C. 1/14 / V: ~răr~ / Pzi: ~mez / E: ns cf întrema] (Reg; îvp) 1-2 A (se) întrema (3-4).

întrarma1 vtr [At: COD. VOR. 159/7 / V: (înv) ~răr~ / Pzi: ~mez, întrarm / E: întru + arma] 1-2 (Îvp) A (se) înarma.

ÎNTRARMÁ, întrarmez, vb. I. Tranz. (Învechit și popular) A înarma. (Fig.) Ca să vă întrarmez mai mult asupra unor asemenea împregiurări, vă voi tălmăci oareșicare din aceste vicleșuguri. DRĂGHICI, R. 183.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!întrarmá (a ~) (înv., pop.) (în-trar-) vb., ind. prez. 3 întrarmeáză

întrarmá vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. întrarméz, 3 sg. și pl. întrarmeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: întrarma
  • silabație: în-trar-ma info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrarma
  • ‑ntrarma
  • întrarmare
  • ‑ntrarmare
  • întrarmat
  • ‑ntrarmat
  • întrarmatu‑
  • ‑ntrarmatu‑
  • întrarmând
  • ‑ntrarmând
  • întrarmându‑
  • ‑ntrarmându‑
singular plural
  • întrarmea
  • ‑ntrarmea
  • întrarmați
  • ‑ntrarmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrarmez
  • ‑ntrarmez
(să)
  • întrarmez
  • ‑ntrarmez
  • întrarmam
  • ‑ntrarmam
  • întrarmai
  • ‑ntrarmai
  • întrarmasem
  • ‑ntrarmasem
a II-a (tu)
  • întrarmezi
  • ‑ntrarmezi
(să)
  • întrarmezi
  • ‑ntrarmezi
  • întrarmai
  • ‑ntrarmai
  • întrarmași
  • ‑ntrarmași
  • întrarmaseși
  • ‑ntrarmaseși
a III-a (el, ea)
  • întrarmea
  • ‑ntrarmea
(să)
  • întrarmeze
  • ‑ntrarmeze
  • întrarma
  • ‑ntrarma
  • întrarmă
  • ‑ntrarmă
  • întrarmase
  • ‑ntrarmase
plural I (noi)
  • întrarmăm
  • ‑ntrarmăm
(să)
  • întrarmăm
  • ‑ntrarmăm
  • întrarmam
  • ‑ntrarmam
  • întrarmarăm
  • ‑ntrarmarăm
  • întrarmaserăm
  • ‑ntrarmaserăm
  • întrarmasem
  • ‑ntrarmasem
a II-a (voi)
  • întrarmați
  • ‑ntrarmați
(să)
  • întrarmați
  • ‑ntrarmați
  • întrarmați
  • ‑ntrarmați
  • întrarmarăți
  • ‑ntrarmarăți
  • întrarmaserăți
  • ‑ntrarmaserăți
  • întrarmaseți
  • ‑ntrarmaseți
a III-a (ei, ele)
  • întrarmea
  • ‑ntrarmea
(să)
  • întrarmeze
  • ‑ntrarmeze
  • întrarmau
  • ‑ntrarmau
  • întrarma
  • ‑ntrarma
  • întrarmaseră
  • ‑ntrarmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întrarma întrarmare întrarmat

etimologie:

  • Întru + armă
    surse: DEX '09 DEX '98