5 definiții pentru întineritor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTINERITÓR, -OÁRE, întineritori, -oare, adj. (Rar) Care produce întinerire. – Întineri + suf. -tor.

ÎNTINERITÓR, -OÁRE, întineritori, -oare, adj. (Rar) Care produce întinerire. – Întineri + suf. -tor.

întineritor, ~oare [At: TOMA, C. V. 176 / Pl: ~i, ~oare / E: întineri + -(i)tor] 1 a Care redă cuiva o înfățișare mai tânără. 2-3 sn, a (Medicament) care revitalizează organismul.

ÎNTINERITÓR, -OÁRE, întineritori, -oare, adj. (Rar) Care întinerește pe cineva. Din întunericul tihnit al odăii se revărsa asupra-i un farmec cald și întineritor, care-i scălda întreaga ființă. VLAHUȚĂ, O. A. 103.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întineritór adj. m., pl. întineritóri; f. sg. și pl. întineritoáre

întineritór adj. m., pl. întineritóri; f. sg. și pl. întineritoáre

Intrare: întineritor
întineritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întineritor
  • ‑ntineritor
  • întineritorul
  • întineritoru‑
  • ‑ntineritorul
  • ‑ntineritoru‑
  • întineritoare
  • ‑ntineritoare
  • întineritoarea
  • ‑ntineritoarea
plural
  • întineritori
  • ‑ntineritori
  • întineritorii
  • ‑ntineritorii
  • întineritoare
  • ‑ntineritoare
  • întineritoarele
  • ‑ntineritoarele
genitiv-dativ singular
  • întineritor
  • ‑ntineritor
  • întineritorului
  • ‑ntineritorului
  • întineritoare
  • ‑ntineritoare
  • întineritoarei
  • ‑ntineritoarei
plural
  • întineritori
  • ‑ntineritori
  • întineritorilor
  • ‑ntineritorilor
  • întineritoare
  • ‑ntineritoare
  • întineritoarelor
  • ‑ntineritoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întineritor

  • 1. rar Care produce întinerire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Din întunericul tihnit al odăii se revărsa asupra-i un farmec cald și întineritor, care-i scălda întreaga ființă. VLAHUȚĂ, O. A. 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Întineri + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98