2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTINERÍRE s. f. Acțiunea de a întineri și rezultatul ei; stare a ceea ce este sau pare întinerit. ♦ Revitalizare a organismului – V. întineri.

ÎNTINERÍRE s. f. Acțiunea de a întineri și rezultatul ei; stare a ceea ce este sau pare întinerit. ♦ Revitalizare a organismului – V. întineri.

întinerire sf [At: ALECSANDRI, P. III, 35 / Pl: ~ri / E: întineri] 1 Revenire la tinerețe Si: întinereală (1). 2 Dobândire a unui aspect de prospețime, tinerețe Si: întinereală (2). 3 Redare cuiva a unei înfățișări mai tinere Si: întinereală (3). 4 Revitalizare a organismului Si: întinereală (4). 5 Declarare a unei vârste mai tinere decât în realitate Si: întinereală (5).

ÎNTINERÍRE, întineriri, s. f. Acțiunea de a întineri. Pămîntul dezmorțit... De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde. ALECSANDRI, P. III 35. ♦ Sporire a activității vitale a organismului prin intensificarea activității glandelor cu secreție internă.

ÎNTINERÍ, întineresc, vb. IV. Intranz. A redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinerețe, de prospețime, de vitalitate. ♦ Tranz. A da o înfățișare (mai) tânără; a da vitalitate, prospețime, strălucire. ♦ Tranz. și refl. A (se) declara mai tânăr decât este în realitate. – În + tânăr.

ÎNTINERÍ, întineresc, vb. IV. Intranz. A redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinerețe, de prospețime, de vitalitate. ♦ Tranz. A da o înfățișare (mai) tânără; a da vitalitate, prospețime, strălucire. ♦ Tranz. și refl. A (se) declara mai tânăr decât este în realitate. – În + tânăr.

întineri [At: BELDIMAN, N. P. 38 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în- + tânăr] 1 vi A reveni la tinerețe, ca vitalitate, aspect etc. 2 vi A căpăta din nou un aspect de tinerețe, prospețime, vitalitate. 3 vt A da cuiva o înfățișare mai tânără. 4 vt A da cuiva vitalitate, prospețime, strălucire. 5-6 vtr A (se) declara mai tânăr decât este în realitate.

ÎNTINERÍ, întineresc, vb. IV. Intranz. A deveni (din nou) tînăr (ca aspect, ca vitalitate). Întinerise parcă și mai mult. Doar o umbră de surîs îi flutura pe gura copilărească de băiețandru necopt. DUMITRIU, N. 161. Și cît îi ea de trecută, de slabă și bătută de necazuri, dar fața îi întinerește cînd vede pe Radu viind. VLAHUȚĂ, O. A. I 87. Moșneagul pe loc a întinerit, văzînd atîte bogății! CREANGĂ, P. 291. (Poetic) Codrule cu rîuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tînăr precum ești Tot mereu întinerești. EMINESCU, O. I 123. ♦ Tranz. A da un aspect, o înfățișare mai tînără; a insufla o vitalitate tinerească. Pieptănătura aceasta te întinerește.Ostenită de atîtea rele ce o rodeau într-însa, împărăția romană trebui să cază... ca să schimbe fața lumii vechi și să o întinerească. BĂLCESCU, O. II 11.

A ÎNTINERÍ ~ésc 1. intranz. A recăpăta tinerețea de altă dată; a deveni din nou tânăr. 2. tranz. A face să aibă înfățișare (mai) tânără. Rochia aceasta o întinerește. /în + tânăr

întinerì v. a (se) face tânăr. [Lat. TENERESCERE].

întinerésc v. intr. (d. tînăr). Devin tînăr: a întineri de bucurie. V. tr. Fac tînăr: bucuria te întinerește. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. tineresc.

*reîntinerésc v. tr. (re- și întineresc, după fr. rajeunir). Greșit îld. întineresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întineríre s. f., g.-d. art. întinerírii

întineríre s. f., g.-d. art. întinerírii; pl. întineríri

întinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întinerésc, imperf. 3 sg. întinereá; conj. prez. 3 întinereáscă

întinerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întinerésc, imperf. 3 sg. întinereá; conj. prez. 3 sg. și pl. întinereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: întinerire
întinerire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întinerire
  • ‑ntinerire
  • întinerirea
  • ‑ntinerirea
plural
  • întineriri
  • ‑ntineriri
  • întineririle
  • ‑ntineririle
genitiv-dativ singular
  • întineriri
  • ‑ntineriri
  • întineririi
  • ‑ntineririi
plural
  • întineriri
  • ‑ntineriri
  • întineririlor
  • ‑ntineririlor
vocativ singular
plural
Intrare: întineri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întineri
  • ‑ntineri
  • întinerire
  • ‑ntinerire
  • întinerit
  • ‑ntinerit
  • întineritu‑
  • ‑ntineritu‑
  • întinerind
  • ‑ntinerind
  • întinerindu‑
  • ‑ntinerindu‑
singular plural
  • întinerește
  • ‑ntinerește
  • întineriți
  • ‑ntineriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întineresc
  • ‑ntineresc
(să)
  • întineresc
  • ‑ntineresc
  • întineream
  • ‑ntineream
  • întinerii
  • ‑ntinerii
  • întinerisem
  • ‑ntinerisem
a II-a (tu)
  • întinerești
  • ‑ntinerești
(să)
  • întinerești
  • ‑ntinerești
  • întinereai
  • ‑ntinereai
  • întineriși
  • ‑ntineriși
  • întineriseși
  • ‑ntineriseși
a III-a (el, ea)
  • întinerește
  • ‑ntinerește
(să)
  • întinerească
  • ‑ntinerească
  • întinerea
  • ‑ntinerea
  • întineri
  • ‑ntineri
  • întinerise
  • ‑ntinerise
plural I (noi)
  • întinerim
  • ‑ntinerim
(să)
  • întinerim
  • ‑ntinerim
  • întineream
  • ‑ntineream
  • întinerirăm
  • ‑ntinerirăm
  • întineriserăm
  • ‑ntineriserăm
  • întinerisem
  • ‑ntinerisem
a II-a (voi)
  • întineriți
  • ‑ntineriți
(să)
  • întineriți
  • ‑ntineriți
  • întinereați
  • ‑ntinereați
  • întinerirăți
  • ‑ntinerirăți
  • întineriserăți
  • ‑ntineriserăți
  • întineriseți
  • ‑ntineriseți
a III-a (ei, ele)
  • întineresc
  • ‑ntineresc
(să)
  • întinerească
  • ‑ntinerească
  • întinereau
  • ‑ntinereau
  • întineri
  • ‑ntineri
  • întineriseră
  • ‑ntineriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întinerire

  • 1. Acțiunea de a întineri și rezultatul ei; stare a ceea ce este sau pare întinerit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: îmbătrânire attach_file un exemplu
    exemple
    • Pămîntul dezmorțit... De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde. ALECSANDRI, P. III 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Revitalizare a organismului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: revitalizare

etimologie:

  • vezi întineri
    surse: DEX '09 DEX '98

întineri

  • 1. A redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinerețe, de prospețime, de vitalitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: îmbătrâni attach_file 4 exemple
    exemple
    • Întinerise parcă și mai mult. Doar o umbră de surîs îi flutura pe gura copilărească de băiețandru necopt. DUMITRIU, N. 161.
      surse: DLRLC
    • Și cît îi ea de trecută, de slabă și bătută de necazuri, dar fața îi întinerește cînd vede pe Radu viind. VLAHUȚĂ, O. A. I 87.
      surse: DLRLC
    • Moșneagul pe loc a întinerit, văzînd atîte bogății! CREANGĂ, P. 291.
      surse: DLRLC
    • poetic Codrule cu rîuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tînăr precum ești Tot mereu întinerești. EMINESCU, O. I 123.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da o înfățișare (mai) tânără; a da vitalitate, prospețime, strălucire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pieptănătura aceasta te întinerește.
        surse: DLRLC
      • Ostenită de atîtea rele ce o rodeau într-însa, împărăția romană trebui să cază... ca să schimbe fața lumii vechi și să o întinerească. BĂLCESCU, O. II 11.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv reflexiv A (se) declara mai tânăr decât este în realitate.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + tânăr
    surse: DEX '09 DEX '98