2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întăritoare sf [At: DAMÉ, T. 168 / Pl: ~ori / E: întări + -(i)tocire] (Reg) Traversă de șină.

ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor.Întări + suf. -tor.

ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor.Întări + suf. -tor.

întăritor, ~oare [At: (a. 1775) URICARIUL, I, 74 / Pl: ~i, ~oare / E: întări + -tor] 1 a Care întărește. 2 a Care confirmă, adeverește. 3 a Care dă puteri. 4-5 sn, a (Medicament) care fortifică organismul Si: tonic.

ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Mai ales despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; fortifiant. Injecții întăritoare.Fig. Abia pe drumul spre casă izbucni Frusinica în plîns. Era însă un plîns înviorător, întăritor și dulce, ca însăși dragostea. MIHALE, O. 433.

ÎNTĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care întărește organismul; analeptic; tonifiant; reconfortant; fortifiant; tonic. Medicament ~. /a întări + suf. ~tor

întăritor a. 1. care întărește; 2. fig. care desfată sufletește.

întăritór, -oáre adj. Care întărește. S. n., pl. oare. Tonic, fortificant, medicament întăritor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întăritór adj. m., pl. întăritóri; f. sg. și pl. întăritoáre

întăritór adj. m., pl. întăritóri; f. sg. și pl. întăritoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTĂRITÓR adj., s. 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Un medicament ~.) 2. adj. (livr.) stenic, tonic. (Un factor ~.)

ÎNTĂRITOR adj., s. 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Un medicament ~.) 2. adj. (livr.) stenic, tonic. (Un factor ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNTĂRITÓR, -OARE adj. (< întărí + suf. -tor, -toare): în sintagma cuvânt întăritor (v.).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă.

Intrare: întăritoare
întăritoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: întăritor
întăritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întăritor
  • ‑ntăritor
  • întăritorul
  • întăritoru‑
  • ‑ntăritorul
  • ‑ntăritoru‑
  • întăritoare
  • ‑ntăritoare
  • întăritoarea
  • ‑ntăritoarea
plural
  • întăritori
  • ‑ntăritori
  • întăritorii
  • ‑ntăritorii
  • întăritoare
  • ‑ntăritoare
  • întăritoarele
  • ‑ntăritoarele
genitiv-dativ singular
  • întăritor
  • ‑ntăritor
  • întăritorului
  • ‑ntăritorului
  • întăritoare
  • ‑ntăritoare
  • întăritoarei
  • ‑ntăritoarei
plural
  • întăritori
  • ‑ntăritori
  • întăritorilor
  • ‑ntăritorilor
  • întăritoare
  • ‑ntăritoare
  • întăritoarelor
  • ‑ntăritoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întăritor

  • 1. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fortifiant tonic (adj., subst.) 3 exemple
    exemple
    • Injecții întăritoare.
      surse: DLRLC
    • figurat Abia pe drumul spre casă izbucni Frusinica în plîns. Era însă un plîns înviorător, întăritor și dulce, ca însăși dragostea. MIHALE, O. 433.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat neutru Medicul i-a dat un întăritor.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Întări + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98