9 definiții pentru întâlnitură
Explicative DEX
ÎNTÂLNITURĂ, întâlnituri, s. f. Nume dat în popor unor boli a căror cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău. – Întâlni + suf. -tură.
ÎNTÂLNITURĂ, întâlnituri, s. f. Nume dat în popor unor boli a căror cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău. – Întâlni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întâlnitură sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. R I, 20 / V: ~tăl~ / Pl: ~ri / E: întâlni + -tură] 1 Loc în care se întâlnesc două ape curgătoare. 2 (Pop) Boală a cărei cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău Si: întâlneală (1), întâlniș (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întălnitură sf vz întâlnitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întălnitură f. boală băbească, paralizie într’o parte a corpului: de a răcit la mijloc, e apucat din întălnitură. [Lit. întâlnire (fatală cu duhurile rele)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întîlnitúră f., pl. ĭ. Locu de întîlnire. Rezultatu întîlniriĭ. O boală despre care, în medicina băbească, se crede că se capătă din întîlnirea cu vre-o zînă ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
întâlnitură (pop.) s. f., g.-d. art. întâlniturii; pl. întâlnituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
întâlnitură (pop.) s. f., g.-d. art. întâlniturii; pl. întâlnituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întâlnitură s. f., g.-d. art. întâlniturii; pl. întâlnituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
întâlnitură, întâlnituri, s.f. (înv. și pop.) 1. locul unde se întâlnesc două ape curgătoare; confluență. 2. boală de om cauzată de întâlnirea cu un spirit rău (cu ielele, cu șoimanele, cu vânturile cele rele, cu dânsele) paralizie, dambla, pocitură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
întâlnitură, întâlniturisubstantiv feminin
- 1. Nume dat în popor unor boli a căror cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Întâlni + -tură. DEX '98 DEX '09