9 definiții pentru întâlnitură

Explicative DEX

ÎNTÂLNITURĂ, întâlnituri, s. f. Nume dat în popor unor boli a căror cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău. – Întâlni + suf. -tură.

ÎNTÂLNITURĂ, întâlnituri, s. f. Nume dat în popor unor boli a căror cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău. – Întâlni + suf. -tură.

întâlnitu sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. R I, 20 / V: ~tăl~ / Pl: ~ri / E: întâlni + -tură] 1 Loc în care se întâlnesc două ape curgătoare. 2 (Pop) Boală a cărei cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău Si: întâlneală (1), întâlniș (4).

întălnitu sf vz întâlnitură

întălnitură f. boală băbească, paralizie într’o parte a corpului: de a răcit la mijloc, e apucat din întălnitură. [Lit. întâlnire (fatală cu duhurile rele)].

întîlnitúră f., pl. ĭ. Locu de întîlnire. Rezultatu întîlniriĭ. O boală despre care, în medicina băbească, se crede că se capătă din întîlnirea cu vre-o zînă ș. a.

Ortografice DOOM

întâlnitu (pop.) s. f., g.-d. art. întâlniturii; pl. întâlnituri

întâlnitu (pop.) s. f., g.-d. art. întâlniturii; pl. întâlnituri

întâlnitu s. f., g.-d. art. întâlniturii; pl. întâlnituri

Regionalisme / arhaisme

întâlnitură, întâlnituri, s.f. (înv. și pop.) 1. locul unde se întâlnesc două ape curgătoare; confluență. 2. boală de om cauzată de întâlnirea cu un spirit rău (cu ielele, cu șoimanele, cu vânturile cele rele, cu dânsele) paralizie, dambla, pocitură.

Intrare: întâlnitură
întâlnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întâlnitu
  • ‑ntâlnitu
  • întâlnitura
  • ‑ntâlnitura
plural
  • întâlnituri
  • ‑ntâlnituri
  • întâlniturile
  • ‑ntâlniturile
genitiv-dativ singular
  • întâlnituri
  • ‑ntâlnituri
  • întâlniturii
  • ‑ntâlniturii
plural
  • întâlnituri
  • ‑ntâlnituri
  • întâlniturilor
  • ‑ntâlniturilor
vocativ singular
plural
întălnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întălnitură
  • ‑ntălnitură
  • întălnitura
  • ‑ntălnitura
plural
  • întălnituri
  • ‑ntălnituri
  • întălniturile
  • ‑ntălniturile
genitiv-dativ singular
  • întălnituri
  • ‑ntălnituri
  • întălniturii
  • ‑ntălniturii
plural
  • întălnituri
  • ‑ntălnituri
  • întălniturilor
  • ‑ntălniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întâlnitu, întâlniturisubstantiv feminin

  • 1. Nume dat în popor unor boli a căror cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Întâlni + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.