întâlnitură sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. R I, 20 / V: ~tăl~ / Pl: ~ri / E: întâlni + -tură] 1 Loc în care se întâlnesc două ape curgătoare. 2 (Pop) Boală a cărei cauză este atribuită întâlnirii cu un duh rău Si: întâlneală (1), întâlniș (4).

întălnitură sf vz întâlnitură

întălnitură f. boală băbească, paralizie într’o parte a corpului: de a răcit la mijloc, e apucat din întălnitură. [Lit. întâlnire (fatală cu duhurile rele)].

întîlnitúră f., pl. ĭ. Locu de întîlnire. Rezultatu întîlniriĭ. O boală despre care, în medicina băbească, se crede că se capătă din întîlnirea cu vre-o zînă ș. a.

întâlnitură (pop.) s. f., g.-d. art. întâlniturii; pl. întâlnituri

întâlnitură (pop.) s. f., g.-d. art. întâlniturii; pl. întâlnituri

întâlnitură s. f., g.-d. art. întâlniturii; pl. întâlnituri

întâlnitură, întâlnituri, s.f. (înv. și pop.) 1. locul unde se întâlnesc două ape curgătoare; confluență. 2. boală de om cauzată de întâlnirea cu un spirit rău (cu ielele, cu șoimanele, cu vânturile cele rele, cu dânsele) paralizie, dambla, pocitură.