2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însurățire sf [At: MANGIUCA, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: însurăți] Legare a fetelor surate.

însurăți vr [At: MARIAN, S. R. II, 32 / Pzi: esc / E: în- + surată] (Reg; d. fete) A se lega surate.

însurățésc v. tr. Fac surată. V. refl. Mă prind surată. V. înfîrtățesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însurățí vb. IV refl. (înv.; despre fete) a se lega surate, a se înfârtăți.

Intrare: însurățire
însurățire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însurățire
  • ‑nsurățire
  • însurățirea
  • ‑nsurățirea
plural
  • însurățiri
  • ‑nsurățiri
  • însurățirile
  • ‑nsurățirile
genitiv-dativ singular
  • însurățiri
  • ‑nsurățiri
  • însurățirii
  • ‑nsurățirii
plural
  • însurățiri
  • ‑nsurățiri
  • însurățirilor
  • ‑nsurățirilor
vocativ singular
plural
Intrare: însurăți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însurăți
  • ‑nsurăți
  • însurățire
  • ‑nsurățire
  • însurățit
  • ‑nsurățit
  • însurățitu‑
  • ‑nsurățitu‑
  • însurățind
  • ‑nsurățind
  • însurățindu‑
  • ‑nsurățindu‑
singular plural
  • însurățește
  • ‑nsurățește
  • însurățiți
  • ‑nsurățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însurățesc
  • ‑nsurățesc
(să)
  • însurățesc
  • ‑nsurățesc
  • însurățeam
  • ‑nsurățeam
  • însurății
  • ‑nsurății
  • însurățisem
  • ‑nsurățisem
a II-a (tu)
  • însurățești
  • ‑nsurățești
(să)
  • însurățești
  • ‑nsurățești
  • însurățeai
  • ‑nsurățeai
  • însurățiși
  • ‑nsurățiși
  • însurățiseși
  • ‑nsurățiseși
a III-a (el, ea)
  • însurățește
  • ‑nsurățește
(să)
  • însurățească
  • ‑nsurățească
  • însurățea
  • ‑nsurățea
  • însurăți
  • ‑nsurăți
  • însurățise
  • ‑nsurățise
plural I (noi)
  • însurățim
  • ‑nsurățim
(să)
  • însurățim
  • ‑nsurățim
  • însurățeam
  • ‑nsurățeam
  • însurățirăm
  • ‑nsurățirăm
  • însurățiserăm
  • ‑nsurățiserăm
  • însurățisem
  • ‑nsurățisem
a II-a (voi)
  • însurățiți
  • ‑nsurățiți
(să)
  • însurățiți
  • ‑nsurățiți
  • însurățeați
  • ‑nsurățeați
  • însurățirăți
  • ‑nsurățirăți
  • însurățiserăți
  • ‑nsurățiserăți
  • însurățiseți
  • ‑nsurățiseți
a III-a (ei, ele)
  • însurățesc
  • ‑nsurățesc
(să)
  • însurățească
  • ‑nsurățească
  • însurățeau
  • ‑nsurățeau
  • însurăți
  • ‑nsurăți
  • însurățiseră
  • ‑nsurățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)